Scriitorul...

Ma simt ca un scriitor fara inspiratie. Un scriitor care traieste din asta. Unu lefter si disperat. Unu care sta pe scaun in fata ferestrei, in fata zecilor de blocuri si se simte ca pe o scena alaturi de multi spectatori invizibili. Este si nu este singur. Dar e interesant sa te simti supravegheat de necunoscuti care nu te pot atinge, nu iti pot vorbi si ale caror impresii, desigur, nu le poti auzi. E ca si cu Dumnezeu.

Sunt un scriitor tipic, cu ochelari, cu pungi de fast food in jur, o camera dezordonata, dar care asculta Brian Crain si priveste la cer de parca s-ar inspira din substanta lui. Ce-o fi dincolo?  Scriitorului i-ar sta bine cu un trabuc. Daca ar avea mustata. Dar n-are. Are codite ondulate si un pahar cu lapte. Scriitorul minte.

Ar vrea sa stea acum in curtea unei case albe cocotata undeva pe un deal din Grecia, cu privelistea catre o livada de portocali care se termina abrupt in stancile ce imbratiseaza Mediterana. Sa fie vremea nasoala, ca sa se poata inspira din tensiunea ei. Oricum, acolo nimeni nu s-ar grabi sa fuga din calea unei ploi de vara.

Muzica scriitorului s-a oprit, iar constientizarea realitatii l-a readus in Romania. Fuck! 

Dar nieee...Scriitorul e recunoscator pentru tot ceea ce primeste si tot ceea ce i se ia. 

Ok. Scriitorul minte.

Update 15.07.2013
Se pare ca scriitorul chiar era supravegheat. Ca urmare, acest mesaj prins cu clestisori la geam de catre vecinul de vis-a-vis. Ce era scris acolo? Ehee..asta-i alta poveste, alta mancare de peste, intr-o alta zi..