Totalul afișărilor de pagină

Useful information for U.K immigrants

luni, 8 august 2011

Caracterizare Ion

Ion este personajul principal al romanului cu acelasi nume, un personaj complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate, insistenta si cinism. Initial dotat cu o serie de calitati, in goana sa patimasa dupa avere, se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean.

Este personaj realist, tipic pentru o categorie sociala: taranul sarac care doreste pamant:”toti flacaii din sat sunt varietati de Ion. Personajul realist este determinat social si are o psihologie complexa, urmarita in evolutie. Prin destinul sau tragic, Ion depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza.

Exponent al taranimii prin dragostea pentru pamant, el este o individualitate prin modul in care il obtine. Singurala in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata cu zestre, pentru ca Vasile Baciu si Ion Pop al Glanetasului dobandisera averea in acelasi fel, ci comportamentul sau o face pe Ana de rusinea satului inainte de nunta, iar apoi umbla dupa nevasta lui George.

Diversele receptari critice, contradictorii uneori, reflecta complexitatea personajului.

Fiind un personaj urmarit in evolutie, calitatile initiale alimenteaza paradoxal dezumanizarea lui Ion. Daca, “omanul realist este istoria unui esec”,destinul sau reflecta esecul in planul valorilor umane, iar moartea sa este dictata de un destin implacabil.

La inceputul romanului, I se constituie un portret favorabil. Desi sarac, este iute si harnic ca ma-sa, iubeste munca “Munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra, ca o ravna ispititoare”si pamantul “pamantul ii era drag ca ochii din cap”. Este infratit cu pamantul prin munca. De aceea lipsa pamantului apare ca o nedreptate, iar dorinta patimasa de a-l avea este motivata:”toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult, mult.

Istet, silitor si cuminte, trezise simpatia invatatorului, care il considera capabil de a-si schimba conditia:”cand a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea, care mereu i-a batut capul Glanetasului sa dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia, sa-l faca domn. Baiatul renunta insa la scoala pentru ca pamantul ii este mai drag decat cartea.

Pentru ca il stiu impulsiv si violent este respectat de flacaii din sat si temut de tiganii care canta la comanda lui si il insotesc la carciuma dupa hora, desi George este cel care le plateste.

Lacomia de pamant si dorinta de razbunare se manifesta cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu pentru ca acesta fusese inainte al Glanetasilor”Inima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea”.Faptul ca taranul il cheama la judecata si ca numai jalba scrisa de dascalul Herdelea il scapa de inchisoare,nu-l sperie.

De la Simion Lungu luase cateva brazde de pamant, dar el isi doreste mai mult. De aceea vede in casatoria cu Ana,solutia. Este viclean cu Ana si o seduce, apoi se instraineaza, iar casatoria o stabileste cu Baciu cand fata ajunsese deja de rasul satului. Este naib, crezand ca nunta ii aduce si pamantul, fara a face foaie de zestre. Este randul lui Vasile Baciu sa se arate viclean. Dupa nunta incepe cosmarul Anei., batuta si alungata de cei dor barbati. Prin interventia preotului Belciug, Vasile ii da toate pamanturile lui Ion, la notar.

Toata incordarea lui de pana acum, ambitia si hotararea de a obtine pamantul se domolesc. Brutalitatea fata de Ana este inlocuita de indiferenta. Sinuciderea ei nu-I trezeste niciun licar de constiinta si nici moartea copilului. Viata lor nu reprezinta decat o garantie a proprietatii asupra pamanturilor lui Vasile Baciu.

Instinctul de posesie asupra pamantului fiind satisfacut, lacomia lui raspunde altei nevoi launtrice:patima pentru Florica. Asa cum razvnise la averea altuia, acum ravneste la nevasta lui George. Are revelatia adevaratei ferici: iubirea pe care o vrea cu orice pret. Viclenia ii dicteaza modul de apropiere de Florica:”falsa prietenie cu George, in a carui casa poate veni oricand ca prieten.In final, George il va ucide cu lovituri de sapa pe Ion, venit noaptea in curtea lui dupa Florica. Dominat de instincte, in afara oricarei morale, incalcand succesiv toate normele satului, aflat sub semnul fatalitatii, Ion este o victima a lacomiei si a orgoliului sau.

Este caracterizat direct de catre narator, de alte personaje,se autocaracterizeaza si indirect(prin fapte, limbaj, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, vestimentatie).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu