Totalul afișărilor de pagină

Useful information for U.K immigrants

sâmbătă, 27 august 2011

Iubesc si urasc oamenii.

Prima impresie e cruciala. Poti sa fii "destept cu diplome", dar daca la un moment ti-a scapat un comentariu netrecut prin prisma gandirii,cei din jur te vor judeca si nu prea vei mai avea sansa sa le indrepti imaginea despre tine. Asta in cazul in care te intereseaza ce cred altii. Daca nu, poti spune ce gandesti fara sa iti pese de nimeni, nici macar de tine, asa cum fac multi in spatiul virtual.
Aici intalnesti cei mai multi aroganti, ignoranti, cretini si stupizi posibili! Lista "calitatilor" poate continua. Desigur, ai intra in aceiasi oala cu ei daca te-ai pune in mintea lor si te-ai consuma pentru ceea ce indruga gurile lor frustrate. Defapt, toti oamenii avem ceva negativ in noi, ceva pe care mai devreme sau mai tarziu il scoatem la suprafata. Oamenii sunt rai. Toti! Invidia,egoismul sunt sentimente innascute. Asa sunt oamenii fie ca ne place sau nu si trebuie sa convietuim. Uneori nu inteleg de ce Dumnezeu asteapta de la noi sa ne depasim conditia de pacatosi din moment ce ne-a inzestrat si cu aceste caracteristici. Sa zicem ca ne-a dat si bune si rele ca sa avem posibilitatea de a alege cum vrem sa fim, ne-a dat aceasta libertate, iar noi alegem calea cea mai simpla.
Si cum ziceam, urasc oamenii(implicit pe mine,desigur).Urasc cum judecam noi fara sa cunoastem, cum ne dam superiori in fata unora care au facut mai multe in viata decat noi, urasc cum cadem noi in penibil in lacomia si goana noastra dupa bani, urasc cum ne dam intelegatori,toleranti, dar abia asteptam ca celalalt sa intoarca spatele sa il putem barfi si critica. Urasc cum suntem noi rasfatati si credem ca lumea e a noastra, cum credem noi ca putem face orice. Da, putem! Ne distrugem constient si cu nepasare pamantul. Uneori ma intreb cum de ne mai tine, cum de ne mai suporta.
Urasc lipsa de dorinta a unora de a gandi. Pur si simplu unii nu vor sa gandeasca. Daca mass-media promoveaza incultura, nu inseamna ca asta e calea cea mai buna de urmat. Daca ti-ai cumparat PC, ti-ai pus net si ai descoperit mondenitati, jocuri si alte minunatii, nu inseamna ca trebuie sa iti petreci toata ziua la PC. Nu inseamna ca vei fi cool daca esti la curent cu toate bazaconiile. Nu vei reusi decat sa te afunzi in mediocritate si ignoranta. Poate in lumea ta mica vei fi fericit, dar niciodata laudat si apreciat pentru ceea ce scoti pe gura pentru ca doar cultivarea intelectului te va face respectat, nu prostia sau legea pumnului de pe strada. Ceea ce spui te reprezinta. Doreste-ti sa evoluezi. Pentru ca dincolo de aceste defecte greu de estompat la unii, se afla innascuta si bunatatea.
Asadar, cum sentimentele rele nu au loc in inima mea, nu pot decat sa convertesc orice parere de rau intr-un lucru bun. Cum s-ar zice, hai sa vedem si cealalta jumatate a paharului.
Pe de alta parte mi se pare ca oamenii sunt minunati. Fiecare in parte. In toti exista un spirit liber care asteapta momentul potrivit sa se dezlantuie. Unii se simt perfect in club, altii la mare, altii pe o campie intinsa, altii la tara, unii fac sporturi extreme, unii picteaza, unii adora natura etc. Pur si simplu iubesc hobby-urile oamenilor, iubesc sa ii privesc cu cata pasiune lupta pentru visele lor si cu cat drag vorbesc despre ele. Oamenii sunt niste comori inepuizabile. Mintea omului e infinita. Ador sa vad in ce se transforma oamenii cand iubesc. Iubirea si iertarea sunt cel mai bun leac impotriva durerilor sufletesti. Oamenii sunt buni, iar bunatatea implica naivitate, naivitatea atrage suferinta, iar suferinta ne face rai. :| hmmm Poate asa e ciclul vietii.

Iubesc oamenii inteligenti de la care am ce invata, ii iubesc pe cei dornici sa invete(asadar, ma iubesc si pe mine, nu?), iubesc oamenii talentati si modesti, iubesc oamenii deschisi, oamenii timizi, oamenii melancolici, oamenii visatori, oamenii optimisti.
Iubesc fetele, pe cele care pleaca capul sau isi muta privirea din ochii tai cand le vezi pe strada, pe cele timide, misterioase, pe cele simple care se misca lejer si natural, pe cele complexate care nu stiu cat sunt de frumoase, pe cele care tin la demnitatea si reputatia lor, iubesc fetele zambitoare, fetele curioase si alintate, fetele mici, fetele mari. Le iubim.
Pe voi, baieti, va iubesc mai putin decat pe fete. Dar apreciez si la voi daruirea cu care iubiti si greutatea cu care le uitati. Ii apreciez pe cei interesati sa le faca fericite, pe cei care isi respecta aproapele, pe cei puternici mental, cu picioarele pe pamant, pe cei interesati de cunoastere continua, pe cei care isi respecta trupul, pe cei spontani si imprevizibili, pe cei curajosi, pe cei cu constiinta curata. Si ar mai fi multe motive.

Atat am de zis


Azi, asta e tot ce am de zis...

luni, 22 august 2011

And my baby loves me...





How can you not love this song? \:D/


DACA TE NASTI GAINA NU POTI AJUNGE VULTUR

Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.
Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina:scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.
Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste…
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.
Si acum, efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii...
Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi. Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat.. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", substineau
niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru".
Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza
vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" s.a.m.d.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Galinolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).
Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma) , care
depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite
spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce
se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia
de vultur).
O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multilevel marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini,argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a
se apropria de starea de vultur.
Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii.
Iar atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi -ca este stapanit de credinte limitante si blocat de gandul negativ.
Mai ales, i se repeta continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru
tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."
Ultimele stiri din cotet confirma ca niste gaini s-au imbogatit,
altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si
altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor.
Dar niciuna nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci
de centrimetri…

duminică, 21 august 2011

Despre cea de demult...


Exista, dar a murit. Trupul ei traieste undeva si totusi ea e moarta,iar eu m-am obisnuit cu ideea ca n-am s-o mai vad niciodata. Din cand in cand ma intalnesc cu imaginea ei, dar nu e ea. Nu. Ea era simpla, avea parul lung in armonie cu chipul ei, privirea mirata, el era fericirea si cosmarul ei, prietenii ei erau totul. Ea nu dezamagea. E trist ca e moarta si totusi nu are un mormant,nu? M-antreb unde e sufletul ei. I s-o fi intors in trup? Degeaba. Eu n-o mai recunosc, nu stiu cine e persoana aia pe care multi o confunda cu ea. Nu e ea. E doar trupul ei si o falsa impresie ca ar fi aceeasi. Nu. Ma uit la ea si nu stiu cine e. Nu seamana si nu se poarta deloc ca cea pe care o iubeam, asadar nu e ea. Si asta ma bucura. N-as vrea sa se mai intoarca. N-ar mai fi loc pentru ea."

marți, 9 august 2011

Caracterizare Stefan Tipatescu

Ca dramaturg, I.L.Caragiale nu se remarca numai prin arta compozitiei, a dezvoltarii conflictelor, ci prin talentul exceptional de a-si construi personajele.

Personajele sunt tipuri umane, dezvoltate pe o singura trasatura. Astfel exista trasaturi comune si trasaturi individuale, care se contopesc in realizarea personajului.

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, este tipul junelui prim, al amorezului. Arogant, el traieste sentimentul abandonarii unei cariere stralucite in favoarea partidului. El nu este lipsit de inteligenta, este instruit, folosindu-si inteligenta pentru atingerea scopurilor. Nestapanit, impulsiv, devine chiar violent uneori, asa cum se intampla in una dintre confruntarile cu Nae Catavencu. Aceste insusiri sunt evidentiate direct de Zaharia Trahanace, care spune, vorbind despre prefect, ca este “bun baiat, cu carte, dar iute”. Asa se exprima faptul ca modul sau de exprimare nu se compara cu al altor personaje, Tipatescu folosind limbajul corect al unui om instruit.

El este unul dintre stalpii puterii locale si de aceea incalca legea si accepta compromisurile. Administreaza judetul ca pe propria mosie, ii ordona lui Pristanda sa-l aresteze fara motiv pe Catavencu, caruia ii ofera apoi, in schimbul scrisorii, functii si chiar mostia”zavoiul”, cenzureaza corespondenta si opreste depesele care nu-I convin. Aceasta postura a sa de a dispune de tot dupa bunul plac de magistral caracterizata de Pristanta” mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica coana Joitica”, opinie care pune in evidenta de fapt imoralitatea personajului.

Tipatescu stie sa-l faca pe Pristanda sa-I indeplineasca ordinele; el ii accepta micile “afaceri”, cum este cea cu steagurile:”decat tu nu esti baiat prost, o mai carpeste de ici, de colo, daca nu curge pica..las ca stim noi!”

Eroul lui Caragiale oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si sentimentele fata de Zoe si, dovedint luciditate, la insistentele acesteia, accepta candidatura lui Catavencu.

Defapt, el stapaneste o adevarata arta a disimularii. Desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile, acestea sunt general umane, personajul fiind astfel privit cu oarecare ingaduinta, nepotrivit pentru a fi inclus in tagma politicienilor demagogi si inculti.

Zaharia Trahanace, nenea Zaharia, este tipul incornoratului, dar al al ticaitului(dupa trasatura dominanta). El este incornoratul simpatic, deoarece refuza sa creada-din congingere sau din”enter” si diplomatie-in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei.

Dupa cum precizeaza autorul,Trahanache este”Prezidentul Comitetului permanent, Comitetul electoral, comitetul scolar, comitetul agricol si al altor cometete si comitii”, el fiind unul dintre stalpii locali ai partidului aflat la putere, alaturi de Farfuridi si Branzovenescu, asa cum el insusi pretinde.

Trasatura dominanta este ticaiala(incetineala), ilustrata atat de remarcabila formulta rostita in rarele momente de enervare”aveti putintica rabdare!”, cat si de numele Trahanace, provenit de la “trahana”-o coca moale-, si Zaharia, care ne duce cu gandul la Zahariseala.

“Venerabilul” este calm, linistit, imperturbabil, cu o gandire plata si cu un temperament formal, dar, in acelasi timp, dispune de o viclenie rudimentara si periculoasa, pentru ca stie sa disimuleze si sa manevreze cu abilitate intrigile politice. Astfel, cand el si ai sai sunt santajati, nu se agita, ci raspunde cu un contrasantaj, descoperind o polita falsificata de Catavencu.

Cu aceiasi abilitate politica, eroul ii combate pe Farfuridi si pe Branzovenescu, care il banuiesc pe prefect de tradare si care ajung apoi sa spuna despre Trahanace:”e tare..tare de tot..solid barbat!”. Recunoaste imoralitate si coruptia la nivelul societatii”o societate fara moral si fara printip”, dar practica intelepciunea si frauda, falsificand listele de alegatori si promitandu-I lui Dandanache unanimitate in alegeri.

luni, 8 august 2011

O scrisoare pierduta-eseu

Opera literara”O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electrorala din anul 1883.

Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista cu “persoanele” de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale autorului in piesa.

Titlul”O scrisoare pierduta” are in vedere pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile si conflictele pe scena-pierderea de catre Zoe Trahanace a unei scrisori de amor, care ii fusese trimisa de catre Stefan Tipatescu, prefectul judetului.

Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintrun oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera, in lupta pentru lupa electorala antrenandu-se atat fortele puterii, cat si cele ale opozitie.

Textul este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje.

Intriga o constituie pierderea unei scrisori intime compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea acesteia de catre adversarul politic care o foloseste ca arma de santaj.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere(Prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanace si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului” Racnetul Carpatilor”.

Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, intre aparenta si esenta.

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfurifi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.

Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar(Zoe), iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache, este ales deputat.

Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului.I.L.Caragiale reuseste sa realizeze comicul prin diverse mijloace, cu o arta inca neintrecuta.

Exista mai intai un comic de situatie, obtinut prin pierderea si gasirea succesiva a scrisorii de amor, prin situatia finala, cand cele doua forte politice se impaca si farsa electorala ce se termina cu un compromis pe care toata lumea il accepta cu dezinvoltura etc.

In al doilea rand, exista un comic de moravuri ce vizeaza viata de familie(triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu) si viata politica(santajul,falsificarea listelor electorale,satisfacerea intereselor personale).

In al treilea rand, exista un comic de caracter ce reliefeaza defectele general umane pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras, demagogia lui Catavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache.

Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura personajelor prin pronuntarea gresita a unor cuvinte”hampar,famelie,enteres,fevruarie etc”

Comicul de nume este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de caracter, astfel numele Trahanache provine de la cuvantul” trahana”, o coca moale, ceea ce sugereaza ca personajul este modelat de “enteres”. Numele Dandanache vine de la “dandana”-boacana, gafa-;numele Farfuridi si Branzovenescu au rezonante culinare sugerand prostia.

Caragiale a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea timpului sau, fiecare cu trasaturile sale specifice, modul sau de a fi, de a gandi, de a se exprima.

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, este tipul junelui prim, al amorezului.Oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si sentimentele fata de Zoe.Orgolios, nestapanit, impulsiv, incalca legea,dar desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile, nu este inclus in tagma politicienilor demagogi si inculti.

Zoe Trahanache, sotia venerabilului domn Zaharia Trahanache, unicul personaj feminin al piesei, reprezinta tipul adulterinei, femeia voluntara si autoritara, figura feminina cea mai distinsa din dramaturgia lui Caragiale.

Prin toate aceste trasaturi si anume surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate ce starnesc rasul, opera literara “O scrisoare pierduta” este o comedie.

Caracterizare Ion

Ion este personajul principal al romanului cu acelasi nume, un personaj complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate, insistenta si cinism. Initial dotat cu o serie de calitati, in goana sa patimasa dupa avere, se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean.

Este personaj realist, tipic pentru o categorie sociala: taranul sarac care doreste pamant:”toti flacaii din sat sunt varietati de Ion. Personajul realist este determinat social si are o psihologie complexa, urmarita in evolutie. Prin destinul sau tragic, Ion depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza.

Exponent al taranimii prin dragostea pentru pamant, el este o individualitate prin modul in care il obtine. Singurala in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata cu zestre, pentru ca Vasile Baciu si Ion Pop al Glanetasului dobandisera averea in acelasi fel, ci comportamentul sau o face pe Ana de rusinea satului inainte de nunta, iar apoi umbla dupa nevasta lui George.

Diversele receptari critice, contradictorii uneori, reflecta complexitatea personajului.

Fiind un personaj urmarit in evolutie, calitatile initiale alimenteaza paradoxal dezumanizarea lui Ion. Daca, “omanul realist este istoria unui esec”,destinul sau reflecta esecul in planul valorilor umane, iar moartea sa este dictata de un destin implacabil.

La inceputul romanului, I se constituie un portret favorabil. Desi sarac, este iute si harnic ca ma-sa, iubeste munca “Munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra, ca o ravna ispititoare”si pamantul “pamantul ii era drag ca ochii din cap”. Este infratit cu pamantul prin munca. De aceea lipsa pamantului apare ca o nedreptate, iar dorinta patimasa de a-l avea este motivata:”toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult, mult.

Istet, silitor si cuminte, trezise simpatia invatatorului, care il considera capabil de a-si schimba conditia:”cand a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea, care mereu i-a batut capul Glanetasului sa dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia, sa-l faca domn. Baiatul renunta insa la scoala pentru ca pamantul ii este mai drag decat cartea.

Pentru ca il stiu impulsiv si violent este respectat de flacaii din sat si temut de tiganii care canta la comanda lui si il insotesc la carciuma dupa hora, desi George este cel care le plateste.

Lacomia de pamant si dorinta de razbunare se manifesta cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu pentru ca acesta fusese inainte al Glanetasilor”Inima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea”.Faptul ca taranul il cheama la judecata si ca numai jalba scrisa de dascalul Herdelea il scapa de inchisoare,nu-l sperie.

De la Simion Lungu luase cateva brazde de pamant, dar el isi doreste mai mult. De aceea vede in casatoria cu Ana,solutia. Este viclean cu Ana si o seduce, apoi se instraineaza, iar casatoria o stabileste cu Baciu cand fata ajunsese deja de rasul satului. Este naib, crezand ca nunta ii aduce si pamantul, fara a face foaie de zestre. Este randul lui Vasile Baciu sa se arate viclean. Dupa nunta incepe cosmarul Anei., batuta si alungata de cei dor barbati. Prin interventia preotului Belciug, Vasile ii da toate pamanturile lui Ion, la notar.

Toata incordarea lui de pana acum, ambitia si hotararea de a obtine pamantul se domolesc. Brutalitatea fata de Ana este inlocuita de indiferenta. Sinuciderea ei nu-I trezeste niciun licar de constiinta si nici moartea copilului. Viata lor nu reprezinta decat o garantie a proprietatii asupra pamanturilor lui Vasile Baciu.

Instinctul de posesie asupra pamantului fiind satisfacut, lacomia lui raspunde altei nevoi launtrice:patima pentru Florica. Asa cum razvnise la averea altuia, acum ravneste la nevasta lui George. Are revelatia adevaratei ferici: iubirea pe care o vrea cu orice pret. Viclenia ii dicteaza modul de apropiere de Florica:”falsa prietenie cu George, in a carui casa poate veni oricand ca prieten.In final, George il va ucide cu lovituri de sapa pe Ion, venit noaptea in curtea lui dupa Florica. Dominat de instincte, in afara oricarei morale, incalcand succesiv toate normele satului, aflat sub semnul fatalitatii, Ion este o victima a lacomiei si a orgoliului sau.

Este caracterizat direct de catre narator, de alte personaje,se autocaracterizeaza si indirect(prin fapte, limbaj, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, vestimentatie).

Ion, Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat “Ion” este privit ca “cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane” de pana atunci (Eugen Lovinescu), iar “Padurea spanzuratilor” este primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca.

Romanul “Ion” se incadreaza in categoria romanului realist, obiectiv, social, cu tematica rurala.

Avand ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, conflictul complex, prezenta unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii, opera literara” Ion” este un roman. Se observa obiectivitatea naratorului, naratiune la persoana a IIIa, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea.

Tema romanului este lupta taranului ardelean pentru avere, intro societate in care clase sociale sunt clar delimitate si care este stapanita de mentalitatea intinderilor de pamant. O a doua tema de care se poate vorbi este lupta intelectualitatii ardelene pentru libertare si emancipare nationala.

Din punct de vedere compozitional, romanul are doua parti nume sugestiv: “Glasul pamantului” si “ Glasul iubirii”, prima cu sase capitole, a doua cu sapte.

Incipitul romanului prezinta drumul pana la Pripas si se continua cu secventa horei care are loc pe “ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Marin Oprea”, unde se aduna tot satul: tineri(baieti si fete), varstanici, oameni saraci si bogati, tarani simpli si intelectuali. Este momentul in care cititorul face cunostinta cu majoritatea personajelor si cu relatiile statornice dintre ele, conflictuale sau nonconflictuale.

Inca din acest prim capitol, intitulat semnificativ” Inceputul”, cititorul sesiseaza cele doua planuri narative si conflictele actiunii.

Exista un prim plan epic, care contine tablouri din viata taranilor, in centrul intamplarilor aflandu-se Ion al Glanetasului, iar al doilea prezinta preocuparile intelectualitatii rurale-atentia indreptandu-se de data aceasta catre familia invatatorului Herdelea.

Aceste doua planuri se deruleaza paralel, dar ele se si intersecteaza, intrucat constituie, de fapt, imagini ale aceleasi lumi, o lume complexa, prezentata monografic.

Inca de la inceput este prezentat conflictul dintre Ion, personajul principal, si Vasile Buciu, tatal Anei, fata cu care Ion vrea sa se casatoreasca, atras mai mult de averea acesteia decat indemnat de “glasul inimii”. Tot aici, la hora, se afla si preotul Belciug si o parte a familiei Herdelea, protagonistii altui conflict evident, prin adoptarea unor atitudini diferite fata de Vasile Baciu.

Ion, taran harnic, dar sarac, o iubeste pe Florica, insa ii face curte Anei pentru ca este bogata. Aceasta fusese promisa de Vasile baciu, tatal ei, lui George Bulbuc, feciorul unui alt bogatan al satului. Rivalitatea dintre cei doi flacai este accentuata de tatal Anei care, beat fiind, se cearta cu Ion si il numeste sarantoc. Atitudinea lui Vasile Baciu il loveste pe acesta in mandrie si , de aceea, Ion isi face un plan minutios de a scapa de saracie.Obsedat de pamant, in care vede si o cale de a-si recapata demnitatea terfelita, el o necinsteste pe Ana, lasand-o insarcinata si obligandu-l pe Vasile Baciue sa i-o dea de nevasta si sa-l accepte, implicit si pe el ca ginere.

Pentru a intra in posesia intregii averi, Ion face presiuni asupra Anei, il cheama in judecata pe proaspatul socru si spera la mai mult cand I se naste feciorul, care inseamna pentru el o garantie a obtinerii intregii averi. Tratata cu brutalitate de sot si de catre tata Ana, disperata, se spanzura si, la scurt timp, ii moare copilul, ceea ce il face pe Ion sa creada ca isi poate pierde averea dobandita de la Vasile Baciu.

Florica, fata saraca, dar frumoasa se casatoreste cu George, insa Ion incearca sa se apropie din nou de ea, dorind-o cu patima, dar can d e aproape sa-si indeplineasca visul, este surpins de George, sotul Floricai, care il ucide.

Celalalt plan narativ este mai putin dramatic, deruland scene din viata de familie a intelectualitatii rurale si din targul ardelean care surprind atat relatia ei cu stapanirea ungara, cat si traiul cotidian.

Familia invatatorului Zaharia Herdelea cunoaste numeroase dificultati materiale si de aceea se bucura cand reuseste s-o marite pe cea mai mare dintre fete, Laura, cu teologul George Pintea, pentru ca acesta nu pretinde zestre.

Rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritate in sat este defavorabila celui din urma. El are familie, sotie, un baiat, poet visator. In plus, casa si-o zidise pe lotul bisericii, cu invoirea preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor pentru faptele lui Ion, invatatorul se simte amenintat.

Marturisirea lui Ion ca invatatorul i-a scris jalba determina conflictul celui din urma cu autoritatile austro-ungare si problemele sale de constiinta nationala. Accepta initial compromisul votandu-l pe candidatul maghiar la alegeri.

Preotul Belciug este un caracter tare, ramas vaduv inca din primul an, se dedica total comunitatii. Visul sau de a construi o biserica noua in sat este urmarit cu tenacitate, iar romanul se incheie cu sarbatorirea prilegiuita de sfintirea bisericii.

Dincolo de destinele individuale, romanul prezinta aspecte monografice ale satului romanesc traditional: traditii legate de marile momente din viata omului(nunta, botez, inmormantare), obiceiuri de Craciun, relatii de familie, hora, jocul popular, portul, gura satului, carciuma, institutiile, autoritatile.

Comunitatea se conduce dupa legile statului austro-ungar, dar si dupa legi nescrise. Casatoriile se fac in functie de avere si cu acordul parintilor, iar fetele trebuie sa-si apere virtututea. Incalcarea acestor norme are urmari tragice, cum este cazul Anei, alungata si dispretuita de toti.

Caracterul epopeic si de fresca alr omanului, este dat si de numarul mare de personaje.

Ion este personajul principal al romanului, un personaj monumental, realizat prin tehnica basoreliefului.

Finalul romanului, cuprins in capitolul “Sfarsitul”(simetric si totodata in raport de antonimie cu primul, intitulat” Inceputul”) surprinde din nou intreaga colectivitate-tarani si intelectuali-adunata de data aceasta la sfintirea noii biserici. Tot in mod simetric, naratiunea se incheie cu aceiasi imagine a drumului catre Pripas: la inceput, drumul” face legatura dintre lumea reala si lumea fictiunii,urmarindu-l, intram si iesim ca printro poarta din roman.”

Ion de Liviu Rebreanu e un roman de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi: specificul relatiilor narator-personaj, obiectivitatea, naratiunea la persoana a IIIa, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea.

Ce vrei mai simplu de-atat??? :D

Holocaustul animalelor

Un alt documentar de recomandat este Earthlings.Nu stiu cati vor rezista sa il vada pana la capat.
http://www.ecomagazin.ro/video-cruzimea-oamenilor-fata-de-animale-earthlings/

Earthlings, in traducere Pamantenii, este un documentar de lung metraj desprecruzimea oamenilor fata de animale, despre dependenta absoluta a umanitatii fata de animale ( pentru companie, mancare, … all – imbracaminte, si cercetare stiintifica) dar ilustreaza in acelasi timp totala nostra lipsa de respect pentru asa zisii “furnizori ne-umani”. Filmul este povestit de catre Joaquin Phoenix (GLADIATORUL), nominalizat la premiile Oscar, iar coloana sonora este asigurata de catre Moby, artistul castigator al discului de platina.

Urmarind modul in care isi desfasoara existenta animalele crescute in ferme si privind la destinul lor am descoperit cat de insensibil,rece si indiferent este omul.Le considera si se poarta cu ele ca niste obiecte uitand ca macar ar trebui recompensate cu o viata si o moarte mai blanda din moment ce au avut soarta cruda de a ne fi hrana. Avand la cunostiinta temerile prin care trec ele si suferinta in care le surprinde moartea, am stat juma' de ceas si m-am uitat la puiul din farfurie ,caruia ,desi va suna ironic, ii dedic acest articol in semn de respect ca m-a hranit.Tu te-ai gandit vreodata la cel din farfurie?Daca avea suflet?Daca sufletul lui statea la masa cu tine si te privea??brrrr! Sunt doar niste intrebari care poate v-au venit si voua in minte intr-o zi …sau nu! Stiu insa ca oamenii nu se lasa impresionati pentru ca nu vor sa renunte la hrana consistenta si ii inteleg,motiv pentru care nu cer nimanui ceva ce poate n-ar putea face, ci doresc sa atrag atentia la suferinta pe care o duc animalele inainte sa ne satisfaca cu gustul lor dulce.
Poate ar trebui sa stiti ca in spatele mezelurilor frumos ambalate din magazine sta abatorul ,un adevarat holocaust al animalelor venite din acele lagare numite ferme.Poate ar trebui sa stiti ca in acest caz Hitler e in fiecare dintre noi. :|

Daca lumea nu vrea sa se schimbe, atunci macar sa asigure un sfarsit rapid si nedureros acelor fiinte de pe urma carora se profita uitand ca si ele simt durerea la fel ca si noi.

Nu dau multe detalii despre cruzimea din film, cel mai bine e sa-l vizionati singuri,dar vazand atata cruzime din partea omului si atata sange rece pot spune cu parere de rau ca nu m-ar durea sa vad cum un animal raneste un om care i-a provocat teama si durere.Singurele diferente ar fi infatisarea si rationalitatea,in rest si omul si animalul simt durerea,plang si isi doresc sa traiasca.

Masina electrica

Mai demult am vizionat niste documentare care mi-au schimbat modul de percepere a lumii inconjuratoare. Va recomand unul din aceste documentare: Cine a omorat masina electrica?
Filmul documentar “Cine a omorat masina electrica?” (”Who Killed The Electric Car?”) este cronica de baza a primei masini electrice, EV 1, care a fost lansata in 1996 si a fost scoasa de pe piata in 2003. Filmul pune intr-o lumina conspiratorie evenimentele din jurul General Motors si a masinii sale electrice, aratand cu degetul spre administratia Bush, companiile auto si industria uleiurilor." - prezentare luata de pe siteul EcoMagazin.
Anti-Consumerism
De la un timp ne confruntam tot mai des cu diverse previziuni apocaliptice, una dintre ele o reprezinta scaderea dramatica a resurselor Terrei punandu-se accent pe epuizarea zacamintelor de petrol.
Aflat in fatza inevitabilului, omul se vede nevoit sa caute solutii pentru a putea asigura si existenta viitoarelor generatii in conditii cat mai bune.
Am observat astfel cum ingeniozitatea oamenilor a dus la indeplinirea unui vis,pentru ca asta a fost masina electrica pentru cei care vedeau in crearea ei solutia perfecta .
Ne inchipuiam cu toti cat de greu vom suporta renuntarea la masina in lipsa petrolului si ce impact major ar avea asupra civilizatiei, dar se pare ca solutia avea sa apara in mod miraculos. Insa marile companii petroliere nu erau prea entuziasmate atata timp cat ele inca mai furnizau combustibil, iar situatia de criza mai avea ani buni pana la instaurare.Considerand astfel ca “li se ia painea de la gura” ,General Motors au luptat in mod indirect pentru alterarea mediului .Erau constienti ca oamenii ar deveni tot mai interesati de masinile electrice fapt ce ar scadea cererea de cumparare la automobilele lor.
Percepand rivalitatea ca pe o amenintare au actionat pentru inlaturarea acesteia motivand ca masina electrica a fost ucisa de tehnologia inapoiata si ca oricum oamenii nu erau multumiti de aceasta ,dovada numarul mic de cereri.Un numar mic pentru ca tot ei au fost cei care au incetinit promovarea acestei masini revolutionare.
In lupta General Motors vs Masina electrica EV1 , victima a cazut chiar cel care a fost creat cu scopul de a salva omul, asadar General Motors lupta chiar impotriva propriului erou.
Documentarul “Cine a omorat masina electrica” este cea mai evidenta dovada ca omul e atat de lacom si egoist incat prefera sa isi puna in continuare in pericol propria existenta, dar in schimb sa aiba satisfactia de a fi condus un automobil poluant cu o autonomie mare. Desigur ca si masina electrica ar fi ajuns la performantele cerute daca i se acorda timp si sustinere, insa GM a profitat cat mai repede de dezavantajele rivalei sale,inainte ca aceasta sa se perfectioneze.
Este incredibil cum odata cu inventarea a ceea ce am asteptat cu toti atata timp, se gaseste cineva care sa fie practic impotriva aerului pe care il respiram, doar pentru bani.Motivul este josnic, iar reusita celor de la G.M este la fel ,dovada presiunile facute catre agentia calitatii aerului din California. Aceasta desi are rolul de a proteja mediu este la fel de vinovata pentru distrugerea unui vis devenind complicele companiilor petroliere.
Cine a omorat masina electrica este doar un exemplu de caz ce ilustreaza lumea in care traim. Important este ca oamenii nu renunta si continua sa evolueze si sa lupte pentru visele lor.
( un exemplu ar fi japonezii care au facut o masina care merge doar cu apa…. http://www.disclose.tv/action/viewvideo/4970/ )
Anti-Consumerism

Pasoptismul

Definitie - Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860 perioada care pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.

Cronologie

Aceasta epoca inteleasa in sens larg se poate diviza in trei perioade:

Prepasoptismul (1830 -1840)

Pasoptismul (1840 -1860)

Postpasoptismul (1860 - 1870)

Pasoptismul nu trebuie inteles doar ca o perioada literara ci mult mai larg ca o perioada de avant cultural in care cultura romaneasca se deschide catre valorile occidentale. Aceasta revolutie culturala nu ar fi fost insa posibila fara niste transformari cum ar fi:

1863 Al. Ioan Cuza da o lege prin care invatamantul primar devine gratuit si obligatoriu

1860 Apare prima universitate romaneasca, universitatea de la Iasi

1864 Apare universitatea Bucuresti

1816 Prima reprezentatie de teatru la Iasi

1829 Apar primele ziare romanesti:

Tara Romaneasca Curierul romanesc, cu suplimentul Curier de ambe sexe

Moldova Albina romaneasca cu suplimentul Alauta romaneasca

Transilvania Gazeta de Transilvania cu suplimentul Foaie pentru minte, inima si literature

Adevarata revolutie apare nu insa cu ziarele ci cu aparitia primelor reviste literare:

1840 Dacia literara

1844 Propasirea

1855 Romania literara

Fundarea speciilor

Pasoptismul este o perioada importanta pentru literatura romana si datorita faptului ca acum sunt puse bazele primelor specii literare cum ar fi : meditatia, elegia, pastelul, balada, poemul filozofic, satira, epistola, fabula, idila si egloga.

Afirmarea romantismului

In jurul anului 1848 romantismul este un curent la moda in toata Europa, astfel incat el ajunge si in tarile romane sub o forma moderata insa, fiind mai ale un curent cultural, impregnat de idei iluministe. Reprezentantii romantismului de acum dau operei lor un pronuntat caracter militant ei fiind deopotriva scriitori si revolutionari.

Reprezentanti

Vasile Alecsandrii, Grigore Alexandrescu, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Heliade Radulescu, V. Carlova, D. Bolintineanu, Nicolae Balcescu.

Poezia pasoptista – prezentare generala

Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in articolul “Introductie” din primul numar al revistei Dacia literara, in sensul ca este o poezie sociala, adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate si unire ce animau sufletele romanilor de pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile traditionale, populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele social-politice ale momentului, teme predilecte ale poetilor.

Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentii nationale, pentru dreptate sociala.

Se dezvolta astfel o poezie retorica, declamativa, grandilocventa, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat; cu un limbaj adecvat intelegerii de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul, fericirea, moartea etc. se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei sociale, al luptei, al creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al revolutiei etc.

Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie o alta caracteristica a literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitatea moravurilesocietatii,condamnand cu fermitate abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca.

Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar: deschiderea spre cultura si literatura lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea specificului nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationale.

duminică, 7 august 2011

Luceafarul, Eminescu, Comentariu.

Romantismul este un curent literar aparut in Franta, secolul XIX ca reactie la clasicism.Promoveaza libertatea fanteziei si a imaginatiei creatoare, respingerea regulilor impuse de clasicism, subiectivitatea.

Are ca tematica evaziunea in trecut ca respingere a realitatii obiective de care romanticii sunt dezamagiti, valorificarea naturii, peisajului;prezentarea unor eroi exceptionali care actioneaza in situatii exceptionale,conditia omului de geniu, inadaptarea la societate. Alte teme si motive romantice sunt: singuratatea, pesimismul, tristetea, nostalgia, iubirea, timpul, interesul pentru mituri si basme s.a

Reprezentantul cel mai de seama al romantismului in literatura romana este Mihai Eminescu.

Temele si motivele specifice lui eminescu sunt timpul, meditatia, cosmicul, natura etc.

Dintre operele sale amintim: Luceafarul, Sara pe deal, Revedere, Glosa, Oda(in metru antic), Floare albastra etc.

Poezia Luceafarul este considerata cea mai mare creatie a poeziei eminesciene si a poeziei romanesti in general.Poemul este inspirat din basmul “Fata din gradina de aur”,dar si din mitul zburatorului prezent in prima parte a poemului,dar intalnit si in poemul”Calin(File de poveste)”.

Poemul Luceafarul este o alegorie pe tema geniului, dar si o meditatie asupra conditiei umane duale.

Problematica geniului in raport cu lumea, iubirea si cunoasterea constituie temele poemului.

Compozitional poemul este alcatuit din 98 de catrene si structurat in patru tablouri:1.Dragostea dintre fata de imparat si Luceafar, 2. Idila dintre Catalin si Catalina, 3. Calatoria Luceafarului spre Demiurg pentru a cere dezlegare de nemurire,4.Reintoarcerea Luceafarului de la locul lui pe cer si constatarea ca fata de imparat nu s-a putut rupe din cercul ei stramt.

Primul tablou ne prezinta o fantastica poveste de iubire intre doua fiinte apartinand unor lumi diferite.

Poemul incepe cu o formula specifica basmului “A fost odata c-an povesti,/A fost ca niciodata”, iar urmatoarele versuri o infatiseaza pe fata de imparat care se indragosteste de Luceafar.Intre cei doi se infiripa o iubire puternica, printro vorbire indirecta, realizata in vis. Fascinata de stralucirea astrului, fata ii cere sa coboarein lumea ei.”Cobori in jos luceafar bland/Alunecand pe-o raza/Patrunde-n casa si in gand si viata-mi lumineaza”.Pentru a raspunde chemarii arzatoare a fetei,Luceafarul se intrupeaza”intr-un tanar voievod/Cu par de aud moale..Un mort frumos cu ochii vii”-caci nemurirea este o forma a mortii pentru muritori.Dar, tatal fiindu-I cerul si marea muma, el o invita p efata sa-I fie mireasa si sa-l urmeze in palatele lui de margean de pe fundul oceanului.

Incapabila sa-si depaseasca conditia, fata il refuza, resimtind acut diferentele dintre ei”caci eu sunt vie, tu esti mort” si mai ales”ochiul tau ma-ngheata”. Dar daca fata sau omul comun nu se pot inalta la conditia nemuritoare,Luceafarul sau geniul, este capabil, din iubire si din dorinta de cunoastere absoluta, sa coboare la conditia de muritor,”da, ma voi naste din pacat/primind o alta lege/cu vecinicia sunt legat/cu voi sa ma dezlege”

Partea a doua urmareste intrun cadrul prin excelenta terestru,idila dintre fata de imparat numita Catalina, si pajul Catalin, baiat din flori si de pripas.Asemanarea numelor sugereaza apartenenta la aceiasi categorie: a omului comun.Portretul lui Catalin este realizat in antiteza cu portretul Luceafarului, devenind intruchiparea teluricului, a mediocritatii pamantene:”viclean copil de casa”, “cu obrajori ca doi bujori”. Ca mod de expunere predominant este dialogul.Desi accepta iubirea pamanteana,Catalina aspira inca la iubirea ideala pentru Luceafar:”O, de Luceafarul din cer/M-a prins un dor de moarte”.Catalin ii propune o alternativa banala, pe masura conditiei lor de muritori.”Tu esti copila, asta e../hai si-m fugi in lume/..Vei pierde dorul de parinti/Si visul de luceferi.”

In partea a treia suntem martori la calatoria Luceafarului prin spatiul cosmic si la convorbirea acestuia cu Demiurgul pe care-l roaga sa-l dezlege de nemurire:”reia-mi al nemuririi nimb/si focul din privire/si pentru toate da-mi in schimb/ o ora de iubire”. Demiurgul nu-I poate oferi moartea pentru ca astfel ar produce moartea lumii, haosul.El ii prezinta antitetic conditia umana si pe cea divina si ii propune in schimb intelepciunea de a descifra tainele lumii, dreptatea si taria ca atribute ale puterii universale:”Ei au doar stele in noroc/si prigoniri de soarte/nu nu avem nici timp,nici loc/si nu cunoastem moarte”.Demiurgul pastreaza pentru final argumentul zdrobitor,dovedindu-I inca o data Luceafarului superioritatea sa:”Si pentru cine vrei sa mori?/intoarce-te te-ntreaba/spre acel pamant ratacitor/si vezi ce te asteapta”.

Partea a patra este construita simtetric fata de prima, prin interferenta celor doua planuri terestru si cosmic.

Se revine la idila dintre Catalin si Catalina afalti intrun crang, sub un sir de tei, in lumina lunii.Urmarindu-I Luceafarul traieste o drama in plan cognitiv si afectiv, nemaifiind capabil sa raspunda chemarii Catalinei, care I se adreseaza din nou de vreme ce ea aspira inca spre inalt, spre depasirea conditiei sale de muritoare.Constient de existenta sa eterna, el refuza sa o asculte, amintindu-I de limitele ei existentiale”cercul vostru stramt” fiind acum hotarat definitiv sa aleaga nemurirea si implicit singuratatea”traind in cercul vostru stramb/norocul va petrece/ci eu in lumea mea ma simt/ nemuritor si rece”.

Eminescu a impletit intro armonie perfecta, in poemul Luceafarul, toate genurile literare:Liric (prin exprimarea directa a gandurilor si sentimetelor poetului cu privirea la idealul de iubire),epic(prin respectarea subiectului narativ al basmului popular si imbogatirea lui cu valente filozofice profunde) si dramatic(dialogul).

De asemenea, in poem intalnim o interferenta de specii literare: idila pastorala, prezentata in tabloul al doilea prin idila dintre Catalin si Catalina; meditatie filosofica numita si “drumul cunoasterii”, in tabloul al 3lea; elegia, satira, pastelul de natura terestra sau cosmica.

Prin ilustrarea conditiei geniului, poemul Luceafarul, armonizeaza teme, motive, elemtene de imaginar poetic, atitudini romantice etc fiind considerat o capodopera intre operele eminesciene.

Caracterizarea lui Ilie Moromete


Cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, il are ca model pe Tudor Calarasul, tatal scriitorului, dupa cum marturiseste acesta in volumul” Imposibila intoarcere”:” scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitatea: eroul preferat, Moromete care a exista in realitate, a fost tatal meu.”
Ilie Moromete este singurul” taran-filosof” din literatura romana. Framantarile sale despre soarta taranilor depinzand de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevante pentru firea lui reflexica.
Personajul exponential, al carui destin exprima moartea unei lumi,”cel din urma taran” reprezinta conceptia traditonalista fata de pamant si familie. Criza satului arhai se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator.
Personajul este caracterizat in mod direct de narator in debutul capitolului al Xlea din primul volum” era cu zece ani mai mare decat Catrina si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.”
Autocaracterizarea realizata in finalul volumui al doilea scoate in evidenta libertatea individului in ciuda constrangerilor istoriei”Domnule..eu totodeauna am dus o viata independenta”.
Personajul este portretizat in miscare, prin acumularea detaliilor. Obiectivitatea observatiei este dublata de finetea analizei interioare, de prezentarea jocului gandurilor lui Moromete.
Caracterizarea indirecta, ce se desprinde de gesturile, faptele, vorbele, gandurile personajului, actiunile la care participa, dar si relatiile cu celelalte personaje, evidentiaza trasaturile lui.
Ilie Moromete este un om respectat in sat, are prieteni pe Cocosila si Dumitru lui Nae, pentru care opinia lui conteaza, este abonat la ziar.
Discutiile despre politica in poiana lui Iocan nu incep decat in prezenta lui Moromete pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele.
Moromete este sfatos, ii place sa discute, iar acest lucru o deranjeaza pe Catrina care se revolta adesea “ Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi, Ilie1 Toata ziua stai de vorba si bei tutun”.
Disimularea este trasatura lui esentiala. Semnificativa in acest sens este comedia pe care o joaca in fata agentilor fiscali, care ii stricasera placuta discutie de duminica.Intrand in curte, trece pe langa cei doi agenti ca si cum acestia ar fi invizibili, striga la Catrina desi stia ca aceasta e plecata la biserica si la un Paraschiv inexistent. Le spune apoi ca nu are bani, le cere o tigara si numai dupa ce agentii sunt gata sa-I ridice lucrurile din casa, Moromete se hotaraste sa scoata banii” De ce nu vrei sa intelegi ca n-am? Ia ici o mie de lei si mai incolo asa, mai discutam noi”.
Ironia, puterea de a face haz de necaz reprezinta o alta trasatura esentiala a lui Moromete, iar exemple in acest sens sunt numerioase. Lui Niculae care intarzia sa vina la masa ii spune la un moment dat” te dusesi in gradina sa te odihnesti ca pana acum statusi.” Lui Nila i se adreseaza la fel de sarcastic, atunci cand acesta il intreaba de ce taie salcamul” ca sa se mire prostii”.
Spirit contemplativ, inteligent si ironic, Moromete priveste existenta cu detasare, ca pe um miracol de contemplat, pentru ca isi da seama ca” insul care e numai activ isi consuma viata si nu intelege nimic din ea, pentru ca devin robul actiunii.”
De pe stanoaga podistei sau de pe prispa casei, Moromete priveste lumea cu un ochi patrunzator, in intamplarile cele mai simple el descopera ceva deosebit, o nota inveselitoare, o lumina care pentru ceilalti nu se aprinde.
Calatorind la munte ca sa vanda cereale, Moromete povesteste la intoarcere niste fapte extraordinare. Insotidnu-l mai tarziu pe tatal sau intro calatorie asemanatoare, Niculae ramane dezamagit: intamplarile sunt banale, oamenii lipsiti de farmec, munteanca tanara care il tulburase pe tatal sau I se pare o taranca oarecare, prin nimic deosebita de o femeie din Silistea-Gumesti:” tatal-noteaza naratorul-avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau.
Atitudinea fata de pamant si aceea fata de bani este legata de acest dar al contemplatiei. Spre deosebire de taranul lui Rebreanu, dornic de a dobandi pamantul care inseamna demnitate sociala si umana, Moromete trebuie doar sa-l pastreze. Pamantul ii da posibilitatea de a fi independent si libertatea de a se gandi si la altceva decat la ceea ce poate sa aduca ziua de maine. Pamantul este facut sa dea produse, iar produsele sa hraneasca pe membrii familiei si sa acopere cheltuielile casei.
Lui Moromete nu-I place negustoria, iar in bani vede adversarii iluziei ca poate pastra modul traditional de viata, fundamentat pe munca pamantului familiei.” Una dintre iluziile acestui erou este ca lumea ar putea trai fara bani, iar pozitia asta e a taranului patriarhal”. De aici si conflictul cu fiii cei mari care au o dorinta nemasurata de castig si care cred ca tatal nu face nimic toata ziua, isi pierde timpul stand de vorba in loc sa mearga la munte si sa speculeze graul.
Drama paternitatii se grefeaza pe contextul social-istoric, care aduce schimbarea ordinii cunoscute a lumii. Banul este noua valoare care o inlocuieste pe cea traditionala, pamantul si in acelasi timp impune un nou mod de viata. Agresiunea istoriei spulbera iluziile personajului, unitatea familiei, libertatea morala a individului. Risipirea familiei duce la prabusirea morala a tatalui.
Modificare vietii interioare este marcata de glasuri. Glasul lui Moromete devine “tulbure si insingurat”. “E momentul in care incepe declinul personajului. Pana atunci el tinuse pipet perceptorului, jandarmului, lui Tudor Balosu, traise senin cu un sentiment inalt al independentei. Spargerea familiei duce la prabusirea lui morala. Lumina pe care Morometa o descoperea in intamplarile si faptele vietii se stinte, linistea il paraseste si fara liniste, existenta nu mai este o incantare, ci o povara.
In ciuda transformarilor sociale la care asista, Ilie Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie” sa dispara”. In monologul de la sira de paie,el compara cele doua ordini ale lumii, cea veche si cea noua, de pe pozitia “celui din urma taran”,reprezentantul unui cod etic implacabil”pana in clipa din urma omul e dator sa tina la rostul lui, chit ca rostul asta cine stie ce s-o alege de el/..eroul isi intelege finalmente drama, ceea ce face din el un personaj superior.
Moartea lui Moromete in finalul romanului simbolizeaza stingerea unei lumi. Ultima replica a personajului exprima crezul sau de viata, libertatea, morala:”Domnule..eu totdeauna am dus o viata independenta.”

Traditionalismul.In gradina Ghetsemani.Vasile Voiculescu

Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in perioada interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in jurul revistei “Gandirea”. Atitudinea traditionalista este mai veche in cultura noastra, iar ideologia cristalizata in perioada interbelica preia elemente din orientarile antebelice samanatorismul si poporanismul. Traditionalismul interbelic se constituie in opozitie cu modernismul lovinescian.

Acest curent se caracterizeaza prin interesul si pasiunea pentru folclor, inteles ca un depozitar ideal al traditiilor unor popoare, prin cultivarea unei literaturi a satului, prezentat ca spatiu reprezentativ pentru specificul etnic, cultul spiritului religios si al datinilor stravechi.

In evolutia sa, traditionalismul romanesc cunoaste mai multe etape.

In primul rand, se impune orientarea conservatoare, traditionalista si taranista de la “Samantorul”, revista ce se caracterizeaza prin cultul fatis al valorilor trecutului, infatisarea lumii taranesti ca spatiul ideal si prin refuzul de a accepta civilizatia urbana si poezia simbolista care era considerata decatenta.

A doua etapa este cea poporanista, promovata de revista “Viata Romaneasca” aparuta la Iasi in anul 1906, si ii are ca ideologi pe Constantin Stere si Garabet, I.braileanu, cel din urma sustinand ca poezie e nationala numa in masura in care sufletul unui om poarta pecetea sufletului poporului.

A treia etapa, cea gandirista, se dezvolta in jurul revistei “Gandirea”. Aici, specificul national este definit prin ortodoxism, ideea mistica a neamului, abolutizarea autohtonismului spiritualizat si a primitivismului rural.

Ultima etapa a traditionalismului este cea marcata de o noua generatie spirituala, cea a anilor ’30 si este sustinuta de revistele “Cuvantul” si “Criterion”. Reprezentanti: Emil Cioran, Mircea Eliade, Nae Ionescu etc.

Doctrina lor are la baza misticismul national. Ei sustin totodata trairismul, adica acel cult al trairii plenare, autentice.

Dintre reprezentantii traditionalismului, Vasile Voiculescu isi construieste universul poetic specific, inclusiv prin accentuarea caracterului religios al liricii.

“In Gradina Ghetsemani”de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiratie religioasa, autorul fiind inclus de G.Calinescu in gruparea “Ortodoxisti-Iconografia mistica”. Poezia face parte din volumul “Parga”.

Poem iconografic, In gradina Ghetsemani se inspira din motivul biblic al rugaciunii lui Iisus pe Muntele Maslinilor, dupa cina cea de taina.

Scena este relatata in Evangheliile dupa Matei, Marcu, Luca si infatisata in icoanele bisericii crestine.

Titlul poeziei nu fixeaza doar cadrul fizic al rugaciunii, ci denumeste spatiul sacru cu semnificatie in plan spiritual: locul purificarii lui Iisus de patimi, prin virtuti.

Compozitional, poezia este alcatuita din patru strofe cu caracter descriptiv, starea sufleteasca a lui Iisus, iar ultima amplifica suferinta care se rasfrance asupra planului exterior, al naturii.

Prima strofa reda impotrivirea omului in fata destinului, intro formulare lapidara in incipit:” Iisus lupta cu soarta si nu primea paharul..”. Postura christica este tragica prin omenescul ei.”Cazut pe branci in iarba se-mpotrivea intruna. Verbele”lupta”,”nu primea”,”se-mpotrivea” exprima refuzul asumarii unui destin implacabil, in clipa de ezitate a fiului lui Dumnezeu. Gestul ingenunchierii nu este al unui invins, ci al rugaciunii(invocarea divinitatii)

Contrastul cromatic rosu-alb realizat prin metafore pune in evidenta zbuciumul sufletesc si conditia duala:”sudori de sange”(trupescu, suferinta fizica),”chipu-I alb ca varul. Legatura terestru-ceresc este sugerata prin versul “Si-amarnica-I strigare starnea in slavi furtuna.

Concentrarea maxima la care ajunge Voiculescu obliga la o rememorare a textului Biblic. Astfel, strofa a II-a face trimiteri la episodul in care venind la locul numit Golgota i s-a dat sa bea vin amestecat cu fiere, dar Iisus a refuzat sa bea. Si totusi, El trebuia sa implineasca soarta: “ O sete uriasa sta sufletul sa-I rupa”. In Evanghelie se precizeaza ca dupa ce a baut otetul si-a dat duhul spunand :” Sanarsitu-s-a”, in acel moment catapeteasma templului s-a rupt in doua, pamantul s-a cutremurat, mormintele s-au deschis.
Structura duala prezenta la inceputul poeziei se mentine in continuare. Paharul contine “infama bautura”, care-I produce o reactie de respingere, dar sub ea se afla dulceata, mierea cu care cineva il imbie;atractia fiind la fel de puternica, ca si respingerea cupei. Aceasta dualitate: tentativa acceptarii si refuzul paharului sortii este echivalenta cu natura duala a personajului, prin natura sa divin umana, Iisus fiind deopotriva fiu al omului si fiu al lui Dumnezeu.Poezia evidentisaza tocmai aceasta dubla identitate a lui Iisus in momentul in care trebuie sa accepte experienta mortii umane pentru a-si pastra esenta divina. Lupta cu propriul destin e teribila, desi isi cunoaste propriul destin, fiul Omului are momente de slabiciune, de ezitare.
Strofele a doua si a treia constituie o secventa poetica, realizata in jurul metaforei symbol “grozava cupa”. Dramatismul este sugerat de valoarea de superlativ a epitetelor: “mana nendurata”, “grozava cupa”, iar rezistenta la ispitire (cale a purificarii spirituale), prin epitetele “sete uriasa”,”infama bautura”. Rezistenta la ispitire implica suferinta in plan fiziologic si sufletesc: “Si-o sete uriasa sta sufletul sa-I rupa…”
Oximoronul releva interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu lumea, la lupta cu sinele: “In apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata…”. Versurile reiau imaginea infamei bauturi a ispitirii, sub forma jocului aparenta- esenta, benefic- malefic. Imaginea artistica “falcile-nclestandu-si” exprima gestul de refuz al jocului duplicitar, halucinant. Versul “Batandu-se cu moartea, uitase de viata” concentreaza sensul luptei christice: moartea trupului -; viata de apoi.
Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural.Decorul este semnificativ, seara, care reprezinta sfarsitul zilei, fiind sugestia sfarsitului pamantesc al lui Iisus.Poetul ridica aceasta revolta a pamantului spre ceruri, utilizand personificarea si hiperbola: “Deasupra, fara tihna, se fframantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada…”. Furtuna din ceruri se amesteca cu furtuna terestra, drama lui Iisus devenind drama universului.imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma “vraistea gradinii”. Mesagerii divini, ingerii, nu insotesc in mod explicit zbaterea omului, dar se remarca metafora “batai de aripi” care sustine ambiguitatea limbajului poetic: ingerii mantuirii sau ingerul mortii. Ultimul vers, “Si uliii de seara dau roate dupa prada”, intareste sugestia mortii/ imaginea thanatosului prin: simbolul “uliii”, simbolistica temporala: “de seara” si aceea a gestului: “dau roate dupa prada”.
Alegerea locului nu este intamplatoare, muntele Maslinilor fiind un symbol al aspiratiei, un loc mai aproape de cer, iar gradina devastata devine un loc pustiu, dominat de pasarile de prada ale noptii. De sus maslinii, simbol al pacii se infratesc cu lupta si soarta lui Iisus: “maslinii/ Pareau ca vor sa fuga din loc”.
Interesant este ca versurile 1,6,7,10,14 sunt marcate prin puncte de suspensie, ceea ce marcheaza intreruperea discursului liric, lasand loc meditatiei.
Iisus devine astfel expresia ideii de sacrificiu, moartea in chinuri fiind pretul pentru viata vesnica. Lupta cu soarta, pe care chiar si lui Iisus ii vine greu sa o accepte reliefeaza una din insusirile fundamentale ale conditiei umane.
Masura versurilor este de 14 silabe, ritmul iambic, rima incrucisata, se conserva o prozodie clasica, sunt prezente si cateva regionalisme”sterlici”, expresii populare “pe branci”, care intensifica dramatismul si impreuna cu alte elemente creeaza atmosfera propice in poezie.
“ In Gradina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu este o po0ezie de tip traditionalist prin inspiratia religioasa( poezie iconografica), coordonata a spiritualitatii romanesti.

Glosa.Eminescu

Glosa este o poezie cu forma fixa, aparuta in Spania in secolul XV-lea. Are o structura pretentioasa, fiind alcatuita dintrun numar de strofe efal cu numarul de versuri al strofei intai.

“Glosa” eminesciana a fost elaborata intre 1874 si 1882 in mai multe variante dintre care cea publicata in volumul de “Poezii” editat de Titu Maiorescu in 1883 nu esti ultima, ci una scrisa in 1880.

Poezia Glosa aparuta in 1883, anul in care s-a incheiat activitatea lirica a scriitorului, este considerata de G.Calinescu o capodopera a liricii eminesciene.

Titlul este chiar numele aceste forme fixe de poezie, care poate fi incadrata ca specie literara, in categoria meditatiei.

Prin tema ei, poezia eminesciana pune in discutie conditia omului in raport cu timpul si exprima protestul filosofic al geniului deceptionat de o lume meschina.

Prin caracterul ei gnomic, poezia se constituie intrun act etic al omului superior, care transmite invataminte semenilor sai, dobandite pe baza autocunoasterii si a experientei sale.

Primele 9 versuri compun strofa tema a poeziei, in fiecare din ele fiind exprimat cate un adevar uman cu valoare de generalitate.

Astfel,poetul face referire la trecerea ireversibila a timpului(Vreme trece, vreme vine), la repetabilitatea evenimentelor care constituie o succesiune permanenta de vechi si nou( Toate-s vechi si noua toate) sau la necesitatea de a discerne intre bine si rau (“ce e rau si ce e bin/ tu te-ntreaba si socoate).

Ceea ce urmeaza este un indemn pentru a stabili o limita intre ceea ce este real, durabil si ceea ce este efemer(“nu spera si nu ai teama/ ce e val ca valul trece”), pentru a manifesta o totala indiferenta fata de framantarile din jur (“de te-ndeamna, de te cheama/ tu ramai la toate rece”).

Strofa a doua, comentand primul vers al strofei-tema, face referire, in spiritul filosofiei socratice, platonice, la o existenta sobra, detasata de realitate, indemnand la cunoasterea de sine “ tu aseaza-te deoparte/regasindu-te pe tine”.

In strofa a IIIa, poetul adreseaza un indemn la echilibrul sufletesc, astfel incat omul sa nu se lase atras de himera fericirii: care este trecatoare,”nici incline a ei limba/ rece cumpan-a gandirii/inspre clipa ce se schimba pentru masca fericirii”). Fericirea este, ca orice eveniment,repetabila, deci veche si noua in acelasi timp, poate sa tina doar o clipa “ si o clipa tine poate; Toate-s vechi si noua toate”.

Motivul literar al lumii vazute ca teatru apare in strofa a patra, cu ecouri din filosofie indiana, dar prezent in toate marile curente literare. Lumea este privita ca un teatru, iar oamenii sunt actorii care interpreteaza roluri gata scrise. Poetul ii cere omului superior sa ramana un privitor detasat, lucid la aceasta comedie si sa inteleaga ce se ascunde in spatele multiplelor masti.

In strofa a cincea apare motivul schopenhauerian al prezentului etern.Numai prezentul poate da satisfactii pentru ca omul nu poate trai intens decat clipa trecatoare acestui moment. Trecutul este deja consumat, iar viitorul este incert,intrucat “viitorul si trecutul/sunt a filei doua fete”.

Trecutul si viitorul devin o zadarnicie asupra careia omul trebuie sa mediteze.

Strofa a sasea reia motivul lumii ca teatru.

Strofa a saptea are accente de satira, poetul adoptand o atitudine intransigenta fata de “mieii” pe care ii”vezi la izbanda facand punte”.

Neomodernism.Nichita Stanescu.Leoaica tanara,iubirea.

Neomodernismul este un curent ideologic, literar definit de spiritul creator postbelic, caracterizat prin respingerea formelor grave şi prin redarea temelor grave într-o manieră ludică, de joc, ce ascunde însă tragicul. Literatura neomodernistă este definită printr-un imaginar poetic inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile şi expresie ermetică.

Cei mai importanti reprezentati ai neomodernismului sunt: Nichita Stanescu, Ana Blandiana,Mircea Dinescu, Ioan Alexandru, Marin Sorescu etc.

Nichita Stănescu se remarcă prin o mare mobilitate asupra viziunii despre iubire, natură, istorie, logos,moarte, destin , geneză, dar şi printr-un joc insolid al cuvintelor cărora le oferă materialitate şi independenţă.

Poezia “Leoaica tanara, iubirea” face parte din volumul “ O viziune a sentimentelor” din 1964, in care Nichita Stanescu, prin cuvantul poetic esential, vizualizeaza iubirea ca sentiment, ca stare extatica a eului poetic.

Este considerata o capodopera a liricii erotice romaneste, individualizandu-se prin transparenta imaginilor si proiectia cosmica, prin originalitatea metaforelor si simetria compozitiei.

Tema o constituie consecintele pe care iubirea, navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii poetice, le are asupra raportului eului poetic cu lumea exterioara si cu sinele totodata.

Poezia “ Leoaica tanara, iubirea” este o confesiune lirica a lui Nichita Stanescu, o arta poetica erotica, in care eul liric e puternic marcat de intensitatea si forta celui mai uman sentiment, iubirea.

Titlul este exprimat printro metafora in care transparenta imaginii sugereaza extazul poetic la aparitia neasteptata a iubirii, vazute sub forma unui animal de prada agresiv,”leoaica tanara”, explicata chiar de poez prin apozitia”iubirea”.

Poezia este structurata in trei secvente lirice, corespunzatoare celor trei strofe.

Prima strofa exprima vizualizarea sentimentului de iubire, care ia forma unei tinere leoaice agresive, care ii “sare in fata” poetului, avand efecte devastatoare asupra identitatii sinelui, infingandu-si “coltii albi..in fata” si muscandu-l “de fata”. Pronumele la persoana I “mi”,”ma”,”m” potenteaza confesiunea eului poetic in sensul ca poetul era constient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l “pandeste-nincordare/mai demult”, dar nu se astepta ca acesta sa fie atat de puternic, sa aiba atata for a devastatoare:”mi-a sarit in fata”,” mi ia infipt in fata”,”m-a muscat..de fata” .

Strofa a II a accentueaza efectul psihologic al aceste neasteptate intalniri cu un sentiment nou, necunoscut-iubirea, care degaja asupra sensibilitatii eului poetic o energie omnipotenta, extinsa asupra intregului univers: “Si deodata-njurul meu, natura”. Forta agresiva si fascinanta a iubirii reordoneaza lumea dupa legile ei proprii, intr-un joc al cercurilor concentrice, ca simbol al perfectiunii.”se facu un cerc de-a dura/cand mai larg, cand mai aproape/ca o strangere de ape”. Poetul se simte in acest nou univers un adevarat”centrum mundi”, un nucleu existential, care poate reorganiza totul in jurul sau, dupe alte perceptii, cu o forta impresionanta.

Privirea, ca si auzil, pot fi simboluri ale perspectivei sinelui, se intalta”tocmai langa ciocarlii”, sugerand faptul ca aparitia iubirii este o manifestare superioara a bucuriei supreme, a fericirii, care este perceputa cu toate simturile, mai ales ca se spune ca ciocarlia este pasarea care zboara cel mai sus. Poetul este extaziat de noul sentiment neasteptat, care-l copleseste,” si privirea-n sus tisnii,/ curcubeu taiat in doua”, curcubeul, ca simbol al unei fericiri nesperate, poate semnifica un fenomen rar si fascinant, ca si iubirea, sau poate fi un adevarat arc de triumf, de izbanda cerasca, reflectat in sufletul prea plin al poetului.

Strofa a III a revine la momentul initial, “leoaica aramie / cu miscarile viclene” fiind metafora iubirii agresive, insinuante, devoratoare pentru eul liric. Sinele poetic isi pierde concretetea si contururile sub puterea devastatoare a iubirii, simturile se estompeaza” mi-am dus mana la spranceana, la tampla si la barbie,/ dar mana nu le mai stie”, poetul nu se mai cunoaste, simtindu-se confuz si bulversat de “atacul” surprinzator al iubirii.

Poezia este o romanţă dedicata iubirii , sentiment materializat, vizualizat de Nichita Stănescu, stare sufletească ce capătă puteri indefinite asupra sensibilităţii eului poetic, înălţându-1 în centrul lumii care, la rândul ei, se reordonează sub forţa miraculoasă a celui mai uman sentiment.

In finalul poeziei N.S. afirma ca iubirea este un sentiment inevitabil dar trecator.
Imaginile poetice se individualizează prin transparenţă, dinamism şi, sugestie semnificativă pentru "obiectul" iubire, întreaga poezie concentrându-se într-o unică metaforă, transformand poezia intr-un imn incantatoriu, intr-un “psalm” inchinat Iubirii.

Modernismul.Tudor Arghezi.Flori de mucegai

Modernismul reprezinta o tendinta de innoire care include in sens larg toate acele miscari artistice de la sfarsitul secolului XIX si din prima jumatate a secolului XX.

In literatura romana, Eugen Lovinescu pune bazele modernismului prin intermediul revistei si al cenaclului “Sburatorul”.

Lirica moderna se caracterizeaza prin ambiguitate,obscuritate, cultivarea prozei obiective, dezvoltarea romanului psihologic, analitic, intelectualizarea poeziei, trecerea de la o literatura cu tematica preponderent rurala, la o literatura inspirata din mediul citadin, adaptarea uneo formule moderne.

Unele din aceste trasaturi sunt prezente in lirica unor scriitori reprezentativi pentru aceasta perioada: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu etc.

Tudor Arghezi este considerat al doilea mare poet dupa M. Eminescu

Prin poeziile Testament si Flori de mucegai poetul isi exprima adeziunea la estetica uratului.

Volumul Flori de mucegai aparut in 1931, isi trage substanta dintro experienta de viata de-a lui T. Arghezi si anume o perioada de detentie in inchisoarea de la Vacaresti, pe motive politice.

Titlul volumului aminteste de” Les fleur du mal”(Florile raului”) a lui Baudelaire, dar ideea sugerata este aceea ca frumos poate “creste” si din urat, asa cum florile cresc deasupra mucegaiului.

Poezia centrala volumui, aleasa ca “prefata”, este arta poetica a acestuia, asa cum Testament indeplineste acelasi rol pentru volumul Cuvinte potrivite.

Tema poeziei o constituie conditia artistului nevoit sa creeze intrun mediu ostil, intrun adevarat infern uman, care lasa urme adanci asupra acestuia.

Sub aspect structural, poezia Flori de mucegai este constituita din doua parti asimetrice: prima parte este alcatuita din 16 versuri, iar cea de-a doua este un catren.

Prima parte a poeziei pune in evidenta conditiile speciale in care se desfasoara actul creatiei: fara cele necesare scrierii “ le-am scris cu unghia pe tencuiala/ pe un perete de firida goala”, in singurate” pe intuneric, in singuratate”, fara implicarea gratiei divine” cu puterile neajutate/nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul, care au lucrat imprejurul, lui Marcu, lui Luca si lui Ioan”.

Epitetul “firida goala”, enumeratiile substantivale “ pe tencuiala”, “ pe un parete”, “ pe intuneric”,” in singuratate” genereaza ambianta nefavorabila actului poetic si generaza impresia de captivitate a sufletului.

Eul liric isi pierde simtul duratei temporale “stihuri fara an” si resimte apropierea de moarte prin senzatia “ de sete de apa/ si de foame de scrum”

“Stihurile de acum” ale poetului sunt lipsite de gratia divina, de har, de speranta pentru ca “unghia ingereasca” s-a tocit.

Credinta poetului ca actul creator v-a fi posibil” am lasato sa creasca” este zadarnica, intrucat inspiratia pare a se fi retras, totul paran de nerecunoscut” si nu a mai crescut/ sau nu o am mai cunoscut”

Simbolurile religioase(taurul, leul si vulturul) trimit la cei trei evangheli(Luca, Marcu si Ioan) semnificand jertfa(taurul), domnia lui Iisus(leul) si imaginea sfantului duh(vulturul)

In partea a doua a poeziei se creaza o atmosfera sumbra, apasatoare, in stil simbolist( “ era intuneric, ploaia batea departe afara”) iar poetul traieste cu acuitatea unei dureri fizice, neputinta realizarii actului creatiei” si ma durea mana ca o ghiara/ neputincioasa sa se stranga)

De aceea, sarcina creatiei, a comunicarii, este preluata de unghiile de la mana stanga, simbol al maleficului, al demonicului. Semantic, substantivul”gheara” sugereaza disperarea si chiar agresivitatea unei fiinte damnate, care se agata de orice nadejde de libertate si de supravietuire.

Sunt conturate cu precizie aversiunea, repulsia fata de vitregiile la care este supus creatorul, dar si disperarea poetului aflat in postura omului claustrat, constrans si in imposibilitatea de a-si exprima liber ideile.

Ultimul vers releva increderea poetului in fortele proprii, caci el va continua sa scrie, in ciuda oricaror adversitati ale soarte, cu”unghiile de la mana stanga”,astfel poezia reusind sa invinga timpul.

Poezia Flori de mucegai de Tudor Arghezi este o arta poetica apartinand poeziei moderniste.