Totalul afișărilor de pagină

Useful information for U.K immigrants

luni, 8 august 2011

Ion, Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat “Ion” este privit ca “cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane” de pana atunci (Eugen Lovinescu), iar “Padurea spanzuratilor” este primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca.

Romanul “Ion” se incadreaza in categoria romanului realist, obiectiv, social, cu tematica rurala.

Avand ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, conflictul complex, prezenta unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii, opera literara” Ion” este un roman. Se observa obiectivitatea naratorului, naratiune la persoana a IIIa, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea.

Tema romanului este lupta taranului ardelean pentru avere, intro societate in care clase sociale sunt clar delimitate si care este stapanita de mentalitatea intinderilor de pamant. O a doua tema de care se poate vorbi este lupta intelectualitatii ardelene pentru libertare si emancipare nationala.

Din punct de vedere compozitional, romanul are doua parti nume sugestiv: “Glasul pamantului” si “ Glasul iubirii”, prima cu sase capitole, a doua cu sapte.

Incipitul romanului prezinta drumul pana la Pripas si se continua cu secventa horei care are loc pe “ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Marin Oprea”, unde se aduna tot satul: tineri(baieti si fete), varstanici, oameni saraci si bogati, tarani simpli si intelectuali. Este momentul in care cititorul face cunostinta cu majoritatea personajelor si cu relatiile statornice dintre ele, conflictuale sau nonconflictuale.

Inca din acest prim capitol, intitulat semnificativ” Inceputul”, cititorul sesiseaza cele doua planuri narative si conflictele actiunii.

Exista un prim plan epic, care contine tablouri din viata taranilor, in centrul intamplarilor aflandu-se Ion al Glanetasului, iar al doilea prezinta preocuparile intelectualitatii rurale-atentia indreptandu-se de data aceasta catre familia invatatorului Herdelea.

Aceste doua planuri se deruleaza paralel, dar ele se si intersecteaza, intrucat constituie, de fapt, imagini ale aceleasi lumi, o lume complexa, prezentata monografic.

Inca de la inceput este prezentat conflictul dintre Ion, personajul principal, si Vasile Buciu, tatal Anei, fata cu care Ion vrea sa se casatoreasca, atras mai mult de averea acesteia decat indemnat de “glasul inimii”. Tot aici, la hora, se afla si preotul Belciug si o parte a familiei Herdelea, protagonistii altui conflict evident, prin adoptarea unor atitudini diferite fata de Vasile Baciu.

Ion, taran harnic, dar sarac, o iubeste pe Florica, insa ii face curte Anei pentru ca este bogata. Aceasta fusese promisa de Vasile baciu, tatal ei, lui George Bulbuc, feciorul unui alt bogatan al satului. Rivalitatea dintre cei doi flacai este accentuata de tatal Anei care, beat fiind, se cearta cu Ion si il numeste sarantoc. Atitudinea lui Vasile Baciu il loveste pe acesta in mandrie si , de aceea, Ion isi face un plan minutios de a scapa de saracie.Obsedat de pamant, in care vede si o cale de a-si recapata demnitatea terfelita, el o necinsteste pe Ana, lasand-o insarcinata si obligandu-l pe Vasile Baciue sa i-o dea de nevasta si sa-l accepte, implicit si pe el ca ginere.

Pentru a intra in posesia intregii averi, Ion face presiuni asupra Anei, il cheama in judecata pe proaspatul socru si spera la mai mult cand I se naste feciorul, care inseamna pentru el o garantie a obtinerii intregii averi. Tratata cu brutalitate de sot si de catre tata Ana, disperata, se spanzura si, la scurt timp, ii moare copilul, ceea ce il face pe Ion sa creada ca isi poate pierde averea dobandita de la Vasile Baciu.

Florica, fata saraca, dar frumoasa se casatoreste cu George, insa Ion incearca sa se apropie din nou de ea, dorind-o cu patima, dar can d e aproape sa-si indeplineasca visul, este surpins de George, sotul Floricai, care il ucide.

Celalalt plan narativ este mai putin dramatic, deruland scene din viata de familie a intelectualitatii rurale si din targul ardelean care surprind atat relatia ei cu stapanirea ungara, cat si traiul cotidian.

Familia invatatorului Zaharia Herdelea cunoaste numeroase dificultati materiale si de aceea se bucura cand reuseste s-o marite pe cea mai mare dintre fete, Laura, cu teologul George Pintea, pentru ca acesta nu pretinde zestre.

Rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritate in sat este defavorabila celui din urma. El are familie, sotie, un baiat, poet visator. In plus, casa si-o zidise pe lotul bisericii, cu invoirea preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor pentru faptele lui Ion, invatatorul se simte amenintat.

Marturisirea lui Ion ca invatatorul i-a scris jalba determina conflictul celui din urma cu autoritatile austro-ungare si problemele sale de constiinta nationala. Accepta initial compromisul votandu-l pe candidatul maghiar la alegeri.

Preotul Belciug este un caracter tare, ramas vaduv inca din primul an, se dedica total comunitatii. Visul sau de a construi o biserica noua in sat este urmarit cu tenacitate, iar romanul se incheie cu sarbatorirea prilegiuita de sfintirea bisericii.

Dincolo de destinele individuale, romanul prezinta aspecte monografice ale satului romanesc traditional: traditii legate de marile momente din viata omului(nunta, botez, inmormantare), obiceiuri de Craciun, relatii de familie, hora, jocul popular, portul, gura satului, carciuma, institutiile, autoritatile.

Comunitatea se conduce dupa legile statului austro-ungar, dar si dupa legi nescrise. Casatoriile se fac in functie de avere si cu acordul parintilor, iar fetele trebuie sa-si apere virtututea. Incalcarea acestor norme are urmari tragice, cum este cazul Anei, alungata si dispretuita de toti.

Caracterul epopeic si de fresca alr omanului, este dat si de numarul mare de personaje.

Ion este personajul principal al romanului, un personaj monumental, realizat prin tehnica basoreliefului.

Finalul romanului, cuprins in capitolul “Sfarsitul”(simetric si totodata in raport de antonimie cu primul, intitulat” Inceputul”) surprinde din nou intreaga colectivitate-tarani si intelectuali-adunata de data aceasta la sfintirea noii biserici. Tot in mod simetric, naratiunea se incheie cu aceiasi imagine a drumului catre Pripas: la inceput, drumul” face legatura dintre lumea reala si lumea fictiunii,urmarindu-l, intram si iesim ca printro poarta din roman.”

Ion de Liviu Rebreanu e un roman de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi: specificul relatiilor narator-personaj, obiectivitatea, naratiunea la persoana a IIIa, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea.

Ce vrei mai simplu de-atat??? :D

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu