Totalul afișărilor de pagină

Useful information for U.K immigrants

miercuri, 30 mai 2012

Un interviu luat de catre extraterestri oamenilor bogati...


TRADUCERE DIN ITALIANA : ALBERTO MORAVIA "POVESTIRI SUPRAREALISTE SI SATIRICE,MILANO,1982"

Straniu pamant Terra. Este locuita de doua rase foarte distincte, fie moral, fie, pana la un anumit punct, fizic : rasa oamenilor numiti "bogati" si rasa oamenilor numiti "saraci".
Semnificatia acestor doua cuvinte, bogati si saraci, e obscura,iar imperfecta noastra cunostinta a limbi acestei tari ne face imposibila intelegerea acestei semnificati.
 Dar informatiile noastre vin in mare parte de la cei bogati si mai putin de la saracii abordabili, vorbareti,ospitalieri.
Asadar, bogatii spun ca saracii sunt niste oameni veniti de nu se stie unde, ce s-au stabilit pe pamant in timpuri imemorabile,nu au evoluat, ci si-au mentinut mereu caracterul neplacut.
Saracii, in primul rand, nu iubesc curatenia si frumusetea. Imbracamintea lor este murdara si carpita, casele lor sunt dezolante,mobilierul lor este invechit si urat.Dar dintr-o stanie perversiune a gustului ei par sa prefere zdrentele in locul hainelor noi, casele comune in locul vilelor si palatelor, mobilierul de putina valoare in locul celui de marca.
Cine ar putea sa afirme, intreaba bogatii, ca a mai vazut un sarac bine imbracat locuind intr-o casa frumoasa de lux?

Si nu e de ajuns. Saracii nu iubesc cultura. E foarte dificil de vazut un sarac cu o carte in mana sau intr-un muzeu, ori asezat pentru a asculta un concert. Saracii nu stiu nimic despre arta  si confunda usor o reproducere cu un tablou autentic de Raffaelo, o statueta oarecare cu un Prassitele, o opera cu preludiu de Bach. Amuzamentul saracilor, explica bogatii, e cat de dur se poate imagina : partide de popice sau de fotbal, boxul si alte asemenea activitati.
Adevarul e ca saracii prefera sa ignore cultura, afirma cei bogati.
De asemenea: saracii urasc natura. In anotimpul frumos bogatii merg la mare, la munte, la tara. In schimb, saracii nu vor sa iasa din cartierele lor imputite. Variatia anotimpurilor ii lasa indiferenti; nu simt nevoia de a tempera caldura cu frigul sau frigul cu caldura. Cum se poate, intreaba bogatii, sa nu iubesti natura? Si macar daca saracii de la oras ar avea viata de societate. Nicidecum; ei nu cunosc alt loc de intalnire decat asa zisele fabrici. Imagineaza-ti ca aceste fabrici sunt cat se poate de intunecoase : ambient plin de fum,murdar,galagios,fierbinte vara si inghetat iarna.

Alti saraci nici nu locuiesc in oras, ci in singuratea satelor. Unica lor ocupatie e probabil distractia lor: revoltarea cu asprime si greutate a instrumentelor de fier asupra bulgarilor de pamant. Si daca ne gandim, spun bogatii, ca ar fi atatea alte lucruri de facult mult mai interesante si mai placute.
Alti saraci, chiar mai extravaganti, prefera intunericul in locul soarelui si adancimea pamantului in locul cerului. Se afunda in galerii inguste si profunde, iar acolo la intuneric se distreaza extragand pietre si alte materiale.Aceste locuri subterane sunt numite mine. Niciunui bogat nu i-ar trece vreodata prin minte sa coboare intr-o astfel de mina.
Tot ceea ce saracii reprezinta cu termenul de munca, alt cuvant cu semnificatie misterioasa pentru noi, e indescifrabil.
Saracii sunt atat de atasati de munca incat daca fabricile raman inchise sau minele inactive, protesteaza, striga si ameninta cu agitatie si violente. Toate astea sunt de neinteles, spun bogatii : nu ar fi mai usor sa se reuneasca intr-un salon comod, intr-un cerc decent si sa petreaca timpul dialogand sau ascultand muzica buna?
Alta ciudatenie de-a saracilor: nu ii intereseaza sanatatea. Se expun la vremea rea cu dezinvoltura, nu cumpara medicamente, merg foarte rar la spital, se ingrijesc rapid fara a mai avea rabdare sa se intoarca la munca in fabrici,in mine sau pe camp, din zori si pana in seara, in fiecare anotimp, sub soare sau in frig. Si daca ne gandim, spun bogatii, ca ar fi atatea alte lucruri mult mai inteligente si mai amuzante de facut in lumea asta.

Sa nu mai vorbim despre bucataria saracilor. Pentru ei nu exista delicii culinare, dulciuri excelente, vinuri vechi. Ei prefera de departe alimente aspre, fasole, ceapa,gulii,cartofi, usturoi, painea seaca.
In acele rare ocazii in care se adapteaza sa manance carne sau peste, fiti siguri ca vor alege pestele de cea mai slaba calitate si carnea cea mai putin dura. Vinul nu le place daca nu e diluat sau acru. Nu le plac fructele proaspete, de aceea e imposibil sa le aprecieze cu bucurie la masa.
Ce sa mai spunem de tutunul saracilor? Refuza, prostii, produsele de calitate si mirosurile placute de marca si fumeaza anumite gunoaie negre, acre ce ii fac sa tuseasca si nu le dau nici-o placere.
E de neinteles, dar acesta e adevarul. Nu am termina de vorbit despre saraci si despre atasamentul lor la obiceiuri nocive, vulgare, ciudate. In schimb, e interesant de examinat motivele unui asemenea comportament anormal. Bogatii sustin ca studii aprofundate asupra rasei celor saraci au fost facute in toate timpurile. Studiosii se divid in aproximativ doua categori: cei care atribuie comportamentul saracilor unei perversitati , sa spunem asa, voluntare, si cred ca pot fi corectati si schimbati; si cei care afirma ca saracii nu au remediu pentru ca acel caracter al lor este innascut.

Ca de obicei in calatoriile noastre am vrut sa ascultam ce are de spus si cealalta tabara, asa ca i-am intervievat si pe saraci. Nu a fost usor, avand in vedere ignoranta lor pentru oricare alta limba inafara de cea a tarii lor. Dar, in cele din urma, am reusit sa obtinem acest raspuns extraordinar: motivul diferentei dintre ei si bogati e unul singur: e acela ca bogatii au in posesie un lucru numit "bani", care, in schimb, le lipseste saracilor.

TRADUCERE DIN ITALIANA : ALBERTO MORAVIA "POVESTIRI SUPRAREALISTE SI SATIRICE,MILANO,1982"


luni, 21 mai 2012

A venit toamna...


Ce ciudat. Ieri era totul verde si frumos. Cerul era senin, limpede, iar azi e plin de pasari calatoare care fug haotic parca vrand sa lase cat mai repede in urma amintirile cu noi.
Furtuna de afara se oglindeste perfect in starea noastra sufleteasca. Frunzele ieri verzi, sunt astazi uscate prematur si cad din copaci ca niste lacrimi purtatoare a regretului ca nimic nu va mai fi la fel. Ce nasol. 
 Sunt asa complicate lucrurile intre noi sau poate sunt simple, iar eu cu scepticismul si nerabdarea mea amplific totul.
Ce ciudat cum dupa asa o vara lunga si frumoasa, a venit toamna in inimile noastre. Am speranta insa ca la un moment dat cineva o sa imi arate din nou calea catre soare.