Totalul afișărilor de pagină

Useful information for U.K immigrants

vineri, 14 iunie 2013

Memories..





Mi-e dor sa aud cainele latrand in intuneric la trecatorii din drum, sa ies in curte si sa vad ca nu e nimeni la poarta noastra, ci doar trecuse un batran ce si-a ridicat palaria in semn de pace. Se aude in departare sunetul unui tractor sau tropaitul unui cal. Si stand acolo in bezna, mi-e dor sa privesc la orizont si sa vad sutele de luminite din satul invecinat. Sa ma uit spre cer, sa simt cum ma invart odata cu pamantul, sa raman uimita si sa-i spun pustiului de langa mine cat sunt de frumoase stelele lor. Iar el sa nu ma creada, sa rada de mine, pentru ca stelele alea sunt singurele pe care le cunoaste. Crede ca de oriunde se vad la fel si nu isi imagineaza ca ar fi speciale sau ca le va duce dorul vreodata. Mi-e dor sa simt mirosul porumbului din hambar, sa vad luna de dupa bolta de struguri, sa fie liniste si sa aud greierii. Si apoi sa deschid o portita mica si s-o las sa se inchida singura in urma mea, intr-o aglomeratie de ecouri metalice. Catelul sa schelalaie ca l-am lasat singur, florile sa tot doarma in jurul fantanii, iar pustiul sa tranteasca o usa de lemn spunandu-mi noapte buna. E posibil sa imi fie dor de sunetul trantirii unei usi din lemn batran? E posibil sa existe o varietate unica de mirosuri incarcate cu memorie? E posibil sa fim incurabili fata de unele amintiri? Sa refuzam sa traim fara a le resimti din cand in cand? Sa acceptam sa ni se ia orice, numai asta nu. Pentru ca nu cerem mult, cerem ca natura sa fie la locul ei si sa regasim lucrurile dragi asa cum erau cand am crescut pe langa ele. Daca ni s-ar lua si asta, s-ar pune capac. Am innebuni. As innebuni. Inteleg sa-mi iei persoanele dragi care au “sfintit locul”(Ioan Slavici), dar macar lasa-mi “locul” asa cum era. Si mai ales, nu ma indeparta de locul ala. Lasa-ma sa-mi fie dor de el, dar du-ma acolo din cand in cand. In simplitatea aia. N-am nevoie de renovari, de mobila noua si nici macar de o toaleta adevarata. Pune una in fundul ograzii orataniilor, da-mi un par sa pot sa ma feresc de gaste, si-mi e de ajuns. Ma fa doar sa fie si vara, sa pot sa ma plimb prin livada..


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu