Totalul afișărilor de pagină

Useful information for U.K immigrants

duminică, 9 octombrie 2016

Cand trebuie sa alegem din mai multe comori...

                  Acum cativa ani mi s-a intamplat un lucru pe care atunci am preferat sa-l numesc: binecuvantare, insa o binecuvantare care m-a imbatat cu mrejele ei in aceeasi masura in care m-a pedepsit ulterior.
Cum sa zic, ce-am trait a fost ca un pahar de vin degustat pe indelete, dar mahmureala cea urmat inca ma urmareste si astazi.
                 Ce s-a intamplat a fost ca am gasit doua comori si, culmea, as fi putut sa le pastrez pe amandoua. O comoara era generoasa si iubitoare, in timp ce cealalta imi sucea mintile si ma voia doar pentru ea, pentru ca pe cat era de intensa, pe atat era de egoista. Iar eu am crezut-o pe ea. Dar n-am s-o invinuiesc pentru deciziile mele, pentru ca, in cele din urma a fost si ea o comoara.
Se facea ca primisem sansa unei aventuri la care visasem intreaga mea copilarie. Nici nu visasem eu, de fapt, atat de multe pe cat imi oferea sansa aceea, comoara. Mi-au stralucit ochii numai imaginandu-mi aventurile care urmau, locurile si necunoscutii pe care aveam sa mi-i fac prieteni. Muncisem sa ajung acolo si desi aveam sa ma avant singura intro lunga calatorie, imi doream sa traiesc aceea experienta, fie ea si temporara. 
          Dar pe cat eram de fericita, pe atat eram de speriata de necunoscut. Atunci a aparut comoara cea iubitoare si generoasa. M-a cuprins in bratele ei si mi-a spus cu atata incredere ca totul va fi bine incat am simtit ca insusi Dumnezeu m-a atins dincolo de trup, in inima sufletului meu. Va puteti imagina? Va puteti imagina doi ochi mari ce ma scutura cu privirea, ce-mi impartasesc entuziasmul si ma incurajeaza cu atata devotament de parca ar veni si ei cu mine, de parca nu i-as lasa in urma pentru totdeauna? Ochii aia erau cu totul daruiti mie, indiferent cat sufletul din spatele lor suferea stiind ca va ramane singur. Ochii aia sclipitori si determinati, puternici si increzatori, ochii aia in care oamenii rai ar fi putut vedea reflectat iadul, in timp ce oamenii buni ar fi jurat ca in pupilele lor se ascund ingerii. Ochii aia faceau pentru mine mai multe decat meritam!

Dar nu pot sa ma intreb daca am facut sau nu alegerea corecta. Mi-am urmat intuitia. Nu pot sa spun ca regret ceva sau ca as fi facut lucrurile altfel. Imi pare rau, comoaro iubitoare, dar nu. Poate asa a fost sa fie. De fapt, a avea doua comori cumva m-a sufocat pentru ca voiam sa ma infrupt din ele pe rand, dar asta nu se putea. Asa ca, precum in povesti, am ales comoara cea mai mare, dar care era prea grea pentru mine s-o car. In timp ce comoara ce-a mica isi avea temeliile pe un fel de covorul lui Aladin, ce-ar fi venit singur dupa mine si mi-ar fi deschis ochii atunci cand greseam. Dar eu i-am inchis. Tin minte perfect momentul. N-am avut remuscari. 
           Dar am ales deja si timpul a trecut. Iar eu nu pot acum decat sa privesc in urma la ambele comori, imaginandu-mi ce-or face oare fapturile noastre din lumile paralele.