Modernismul reprezinta o tendinta de innoire care include in sens larg toate acele miscari artistice de la sfarsitul secolului XIX si din prima jumatate a secolului XX.
In literatura romana, Eugen Lovinescu pune bazele modernismului prin intermediul revistei si al cenaclului “Sburatorul”.
Lirica moderna se caracterizeaza prin ambiguitate,obscuritate, cultivarea prozei obiective, dezvoltarea romanului psihologic, analitic, intelectualizarea poeziei, trecerea de la o literatura cu tematica preponderent rurala, la o literatura inspirata din mediul citadin, adaptarea uneo formule moderne.
Unele din aceste trasaturi sunt prezente in lirica unor scriitori reprezentativi pentru aceasta perioada: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu etc.
Lucian Blaga publica in 1919 volumul “Poemele Luminii” in fruntea caruia este asezata poezia” Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. Aceasta este o arta poetica exprimand conceptia lui Blaga despre poezie si rolul poetului.
Ca specie lirica, poezia este o meditatie filosofica pe tema cunoasterii interzise de cenzura trancedenta.
In planul ideei poetice este exprimata atitudinea poetului filosof in fata cunoasterii si modalitatile de a dezvalui tainele lumii. De fapt, Blaga face referire, cu mijloacele artei, la cateva notiuni intalnite in sistemul sau filosofic: cunoasterea luciferica si cunoasterea paradisiaca.
Titlul poeziei este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice, exprimand conceptia conform careia datoria poetului este sa potenteze misterele universului, ci nu sa le lamureasca.
Accentul se pune pe confesiunea eului liric deoarece pronumele personal” eu” este prezent in fiecare dintre cele trei parti ale poeziei.
Primele doua parti ale poeziei constituie o antiteza, iar ce-a de-a treia compusa doar din doua versuri este o concluzie.
Inca din primul vers se observa dorinta poetului de a nu distruge tainele lumii in care traieste, tainele intregului univers (“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”) care este alcatuit din “flori”(natura, regnul vegetal), ochi(reprezentareauniversului uman),buze(iubirea,comunicarea interumana) si morminte(moartea)
Chiar in aceasta prima secventa este prezentata” lumina altora” ce aminteste de cei care incercand sa descopere prin cunoasterea paradisiaca(stiintifica) tainele universului, nu reusesc decat sa le adanceasca(“sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric)
Opozitia dintre cele doua forme de cunoastere-paradisiaca si luciferica-apare in aceasta prima secventa structurata la nivelul verbelor” nu strivesc”,”nu ucid”,”sugruma”. Ea se adanceste odata cu partea a doua unde apare si metafora” lumina mea” semnificand cunoasterea luciferica, specifica eului poetic, a carui prezenta este accentuata prin repetarea pronumelui personal” eu”. Prin cunoasterea luciferica poetul “sporeste”,”imbogateste misterele lumii” sugerate prin metaforele “taina,”taina noptii”,”intunecata zare”,”ne-nteles” ceea ce produce emotie puternica, extazul in fata misterelor lumii(“largi fiori de sfant mister”)
Concluzia la care ajunge poetul in cea de-a treia parte a textului poetic este ca extazul in fata tainelor lumii este posibil numai prin iubirea intregului univers, impinsa pana la identificarea cu acesta(“caci eu iubesc si flori si ochi si buze si morminte). Iubirea in acest context nu are functie sentimentala, cu este un instrument de cunoastere, o cale de patrundere in misterele lumii prin perceperea nemijlocita, cu ajutorul simturilor, a elementelor ce o compun.
“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de L.Blaga este o arta poetica deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii prin mijloace artistice fiind redate propriile idei despre poezie si rolul poetului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu