Totalul afișărilor de pagină

Useful information for U.K immigrants

duminică, 7 august 2011

Caracterizarea lui Ilie Moromete


Cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, il are ca model pe Tudor Calarasul, tatal scriitorului, dupa cum marturiseste acesta in volumul” Imposibila intoarcere”:” scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria, ci si maturitatea: eroul preferat, Moromete care a exista in realitate, a fost tatal meu.”
Ilie Moromete este singurul” taran-filosof” din literatura romana. Framantarile sale despre soarta taranilor depinzand de roadele pamantului, de vreme si de Dumnezeu sunt relevante pentru firea lui reflexica.
Personajul exponential, al carui destin exprima moartea unei lumi,”cel din urma taran” reprezinta conceptia traditonalista fata de pamant si familie. Criza satului arhai se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator.
Personajul este caracterizat in mod direct de narator in debutul capitolului al Xlea din primul volum” era cu zece ani mai mare decat Catrina si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva.”
Autocaracterizarea realizata in finalul volumui al doilea scoate in evidenta libertatea individului in ciuda constrangerilor istoriei”Domnule..eu totodeauna am dus o viata independenta”.
Personajul este portretizat in miscare, prin acumularea detaliilor. Obiectivitatea observatiei este dublata de finetea analizei interioare, de prezentarea jocului gandurilor lui Moromete.
Caracterizarea indirecta, ce se desprinde de gesturile, faptele, vorbele, gandurile personajului, actiunile la care participa, dar si relatiile cu celelalte personaje, evidentiaza trasaturile lui.
Ilie Moromete este un om respectat in sat, are prieteni pe Cocosila si Dumitru lui Nae, pentru care opinia lui conteaza, este abonat la ziar.
Discutiile despre politica in poiana lui Iocan nu incep decat in prezenta lui Moromete pentru ca el este cel care citeste ziarele si interpreteaza evenimentele.
Moromete este sfatos, ii place sa discute, iar acest lucru o deranjeaza pe Catrina care se revolta adesea “ Lovi-o-ar moartea de vorba de care nu te mai saturi, Ilie1 Toata ziua stai de vorba si bei tutun”.
Disimularea este trasatura lui esentiala. Semnificativa in acest sens este comedia pe care o joaca in fata agentilor fiscali, care ii stricasera placuta discutie de duminica.Intrand in curte, trece pe langa cei doi agenti ca si cum acestia ar fi invizibili, striga la Catrina desi stia ca aceasta e plecata la biserica si la un Paraschiv inexistent. Le spune apoi ca nu are bani, le cere o tigara si numai dupa ce agentii sunt gata sa-I ridice lucrurile din casa, Moromete se hotaraste sa scoata banii” De ce nu vrei sa intelegi ca n-am? Ia ici o mie de lei si mai incolo asa, mai discutam noi”.
Ironia, puterea de a face haz de necaz reprezinta o alta trasatura esentiala a lui Moromete, iar exemple in acest sens sunt numerioase. Lui Niculae care intarzia sa vina la masa ii spune la un moment dat” te dusesi in gradina sa te odihnesti ca pana acum statusi.” Lui Nila i se adreseaza la fel de sarcastic, atunci cand acesta il intreaba de ce taie salcamul” ca sa se mire prostii”.
Spirit contemplativ, inteligent si ironic, Moromete priveste existenta cu detasare, ca pe um miracol de contemplat, pentru ca isi da seama ca” insul care e numai activ isi consuma viata si nu intelege nimic din ea, pentru ca devin robul actiunii.”
De pe stanoaga podistei sau de pe prispa casei, Moromete priveste lumea cu un ochi patrunzator, in intamplarile cele mai simple el descopera ceva deosebit, o nota inveselitoare, o lumina care pentru ceilalti nu se aprinde.
Calatorind la munte ca sa vanda cereale, Moromete povesteste la intoarcere niste fapte extraordinare. Insotidnu-l mai tarziu pe tatal sau intro calatorie asemanatoare, Niculae ramane dezamagit: intamplarile sunt banale, oamenii lipsiti de farmec, munteanca tanara care il tulburase pe tatal sau I se pare o taranca oarecare, prin nimic deosebita de o femeie din Silistea-Gumesti:” tatal-noteaza naratorul-avea ciudatul dar de a vedea lucruri care lor le scapau, pe care ei nu le vedeau.
Atitudinea fata de pamant si aceea fata de bani este legata de acest dar al contemplatiei. Spre deosebire de taranul lui Rebreanu, dornic de a dobandi pamantul care inseamna demnitate sociala si umana, Moromete trebuie doar sa-l pastreze. Pamantul ii da posibilitatea de a fi independent si libertatea de a se gandi si la altceva decat la ceea ce poate sa aduca ziua de maine. Pamantul este facut sa dea produse, iar produsele sa hraneasca pe membrii familiei si sa acopere cheltuielile casei.
Lui Moromete nu-I place negustoria, iar in bani vede adversarii iluziei ca poate pastra modul traditional de viata, fundamentat pe munca pamantului familiei.” Una dintre iluziile acestui erou este ca lumea ar putea trai fara bani, iar pozitia asta e a taranului patriarhal”. De aici si conflictul cu fiii cei mari care au o dorinta nemasurata de castig si care cred ca tatal nu face nimic toata ziua, isi pierde timpul stand de vorba in loc sa mearga la munte si sa speculeze graul.
Drama paternitatii se grefeaza pe contextul social-istoric, care aduce schimbarea ordinii cunoscute a lumii. Banul este noua valoare care o inlocuieste pe cea traditionala, pamantul si in acelasi timp impune un nou mod de viata. Agresiunea istoriei spulbera iluziile personajului, unitatea familiei, libertatea morala a individului. Risipirea familiei duce la prabusirea morala a tatalui.
Modificare vietii interioare este marcata de glasuri. Glasul lui Moromete devine “tulbure si insingurat”. “E momentul in care incepe declinul personajului. Pana atunci el tinuse pipet perceptorului, jandarmului, lui Tudor Balosu, traise senin cu un sentiment inalt al independentei. Spargerea familiei duce la prabusirea lui morala. Lumina pe care Morometa o descoperea in intamplarile si faptele vietii se stinte, linistea il paraseste si fara liniste, existenta nu mai este o incantare, ci o povara.
In ciuda transformarilor sociale la care asista, Ilie Moromete nu accepta ideea ca rostul lui in lume a fost gresit si ca taranul trebuie” sa dispara”. In monologul de la sira de paie,el compara cele doua ordini ale lumii, cea veche si cea noua, de pe pozitia “celui din urma taran”,reprezentantul unui cod etic implacabil”pana in clipa din urma omul e dator sa tina la rostul lui, chit ca rostul asta cine stie ce s-o alege de el/..eroul isi intelege finalmente drama, ceea ce face din el un personaj superior.
Moartea lui Moromete in finalul romanului simbolizeaza stingerea unei lumi. Ultima replica a personajului exprima crezul sau de viata, libertatea, morala:”Domnule..eu totdeauna am dus o viata independenta.”

20 de comentarii:

  1. foarte buna caracterizarea!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte Buna ..Felicitari

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper să mă ajute la bac! :*

    RăspundețiȘtergere
  4. Sper să mă ajute la bac! :*

    RăspundețiȘtergere
  5. Sper sa fie buna caracterizarea !

    RăspundețiȘtergere
  6. E foarte ok comentariul dar o singura sintagma as schimba-o."Taran filosof",filosof reprezinta o ocupatie, faptul ca el este un personaj reflector nu il face filosof,chiar daca e metaforic spus,e prea mult. Tipul taranului reflector suna mai ok .In rest ,congrats!

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  9. Aveti cuvinte scrise gresit!!! Litere schimbate, litere mancate.
    Ex: in loc de Nila ai scris "Nica", in loc de nici ai scris "ici" si multe altele.
    In rest e destul de buna ca si compozitie!
    Scuze pentru observatii!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu-i nicio problema. Apreciez. Probabil m-am grabit cand am transcris de pe foi, la vremea aceea. Ma bucur ca a fost folositoare! Mult succes!

      Ștergere