Update. Dupa 6 luni. Deci, nobody cares. Good to know!
Dupa aproape un an. Still nobody. :)) Come on!! That dude was fun!
Dupa un an si 4 luni. Still nobody. Sad.
Totalul afișărilor de pagină
Useful information for U.K immigrants
vineri, 6 iulie 2012
Would you stand to see Earth dying?
Would you stand to see Earth dying?
What if one day you'll have to leave your planet and live somewhere else, in a place where Earth is, lets say, the satelitle? What if Earth is to be washed-out and you'll be able to save yourself and watch its destroyment from another planet? Would you resist to see it striken, burning and shattering? Would you go to watch all of this from another planet or would you remain devoted and wait for death to take you from the Earth that gave you the chance of living life? Could you run away and leave behind all of the Earth's history, all it's wonderfull parts. Could you betray the ground that burried your dear ones, that fed you, that let you step and build on it, play and cry on it?
Some say they could, but some just couldn't die somewhere else but home.
P.S: Its just a sick theory!
What if one day you'll have to leave your planet and live somewhere else, in a place where Earth is, lets say, the satelitle? What if Earth is to be washed-out and you'll be able to save yourself and watch its destroyment from another planet? Would you resist to see it striken, burning and shattering? Would you go to watch all of this from another planet or would you remain devoted and wait for death to take you from the Earth that gave you the chance of living life? Could you run away and leave behind all of the Earth's history, all it's wonderfull parts. Could you betray the ground that burried your dear ones, that fed you, that let you step and build on it, play and cry on it?
Some say they could, but some just couldn't die somewhere else but home.
P.S: Its just a sick theory!
Ochii
Ochii. Unii oameni au ochii larg deschisi si te privesc cu
atata sinceritate de parca te invita sa le citesti sufletul. Dar oamenii astia
sunt rari, sunt niste spirite libere, increzatoare, carora nu le pasa ca sentimentelor
lor sunt oglindite de ochi.
Unii oameni au ochii umbriti de incruntarile fruntii de
parca ar vrea sa respinga orice tentativa de a-i aborda. Ei n-au chef de vorba,
nu vor sa fie subestimati, nu vor sa li se observe vulnerabilitatea.
Altii au ochii senini, aproape ca zambesc cu ei, semn ca se
gandesc la ceva dragut. Starea lor de spirit e animata de amintiri frumoase.
Putini sunt cei care au privirea neutra si nu exprima nimic
prin ochii lor. Poate asa s-au nascut sau poate e doar o performanta pe care au
dobandit-o dealungul timpului, o abilitate prin care nu se lasa cititi si prin
care se protejeaza de analiza celorlalti.
Imi plac ochii. Ochii mari, ochii mici, ochii creionati,
ochii sclipitori, ochii puri care-si tradeaza stapanul. Da, ochii tradeaza.
Tradeaza nesiguranta. Ochii sfideaza. Cum bine se spune, ochii sunt oglinda
sufletului.
Ochii au si ei etapele lor. Sunt inocenti, curiosi, naivi,atenti, seducatori ,iubitori, intelepti, severi, primejdiosi, indurerati, resemnati.
Be thankfull for your eyes..
joi, 5 iulie 2012
Lumea, Binele si Raul
Lumea ar fi mai buna daca ingerii nostri personali si-ar face simtita prezenta. Daca am avea dovada ca ei exista, ne vegheaza, comunica periodic cu noi, iar faptele noastre bune ar fi luate in calcul pentru punerea in balanta in ziua judecatii de apoi, atunci oamenii si-ar da silinta sa fie mai buni. Lumea ar fi guvernata de altruism.
Dar....am fost lasati singuri. Ingerii nu comunica cu noi, iar cei care sustin ca au vorbit cu ei sunt considerati nebuni. Rationalitatea oamenilor ii impiedica sa mai creada in minuni, in povesti ce au devenit mituri, in divinitatea care pare desprinsa dintr-un basm de adormit copii.
Din ce punct de vedere sa analizam lumea? Obiectiv, rational, insensibil? Asa, cei credinciosi ar fi cei naivi. Cei necredinciosi ar putea fi cei care sfideaza posibilitatea existentei lui Dumnezeu, iar faptele lor le-ar putea aduce o pedeapsa grea in lumea de dincolo. Asta imi aminteste de Pariul lui Pascal :
Crezi si exista, ai castigat totul, Nu crezi si exista, ai pierdut totul, Crezi si nu exista, n-ai pierdut nimic.
Se pare ca e mai bine sa crezi; bine sufleteste. Dar si daca ai crezut si nu exista, ti-ai privat viata de libertatea de a face tot ce vrei, fara restrictii.
Cand lumea din jur nu da doi bani pe valorile tale biblice, incepi sa renunti la ele crezand ca e mai simplu sa te razbuni si tu in loc sa intorci si celalalt obraz, incepi sa injuri si tu in loc sa taci, incepi sa faci si tu rau in loc sa iei ceea ce ti se intampla ca pe vointa Domnului, nu te mai multumeste consolarea ca vei fi rasplatit pe lumea de dincolo. Incepi sa privesti viata ca pe ceva unic, ireversibil si incerci sa o traiesti din plin.
Putini si rari sunt cei care reusesc sa converteasca replicile dure ale vietii in sentimente pozitive, iar cei mai multi dintre ei sunt solitari, refugiati undeva in mijlocul naturii, caci contactul cu oamenii ne face s-o luam razna.
Cand eram mica il simteam pe Dumnezeu foarte aproape de mine. Crescusem cu impresia ca copiilor le sunt iertate greselile si nu aveam grija faptelor mele. Eram atenta la ceea ce fac si in orice imprejurare in care ma confruntam cu luarea unei decizii, imi aminteam de Dumnezeu, imi aminteam ca trebuie sa fac fapte bune. Atunci cand faceam ceva ce stiam ca e rau, aveam in mod obsesiv in minte ideea ca Dumnezeu ma priveste si ma rusinam. Noaptea imi faceam rugaciunea aceea memorata pe dinafara, uneori vorbeam deschis si incercam, printr-un dialog imaginar, sa ma justific pentru gandurile mele pacatoase pe care nu le puteam controla. Se intampla ca atunci cand cineva spune : nu fa aia, nu te gandi la aia, sa ma gandesc fix la ceea ce mi s-a interzis sa fac. Se pare ca e omenesc si incontrolabil. Sau ar trebui sa nu arunc vina in carca firii mele umane si sa dau vina pe existenta raului care poate pune control pe om? Ipoteza asta nu-mi place.
Ce-i drept, odata cu inaintarea in varsta, sentimentul acela de ocrotire divina m-a parasit, m-am instrainat de universul biblic la care eram conectata, m-am desprins si m-am trezit laolalta cu ceilalti. Sa fie oare un lucru bun? M-am trezit alaturi de ceilalti in realitatea de zi cu zi si nu risc sa fiu considerata o ciudata in contextul in care nu m-as fi detasat de valorile religioase si as fi incercat sa le implementez si in vietile altora sau pur si simplu as fi vorbit des despre ele. Dar poate corect ar fi fost sa nu ma detasez. Si iar intervine teoria Pariului lui Pascal. Dar din moment ce nu avem instructiuni clare, dovedibile si actualizate cu privire la cum ar trebui sa-si guverneze omul viata, incep sa cred ca am fost lasati sa traim conform liberului arbitru. Ar fi urat din partea mea sa am pretentia sa nu fiu judecata pentru ceea ce fac in viata asta? I-as spune: hey... "Tu nu mi-ai spus clar cum trebuie sa traiesc sau daca ai facut-o, nu am fost convinsa ca dovezile din jurul meu provin de la Tine, daca ai fi aparut macar o data in fata noastra, poate lumea ar fi fost altfel'. Dar EL poate mi-ar spune: "tu esti cea care nu si-a deschis sufletul in fata mea ca sa poata auzi vorbele Mele, tu esti cea care ai fost oarba si nu ai fost in stare sa ma vezi atunci cand eram chiar in fata ta. Tu esti cea care n-ai stiut sa ma vezi si sa ma simti in toate lucrurile tangibile si intangibile, in materia si-n energia care te-a inconjurat". Iar eu as spune: "De unde sa fi stiut? Doar pentru ca au spus unii ca e asa, nu puteam sa-i cred. Aveam nevoie de ceva concret care cu riscul de a-mi zgudui existenta, sa ma faca sa cred fara indoiala".
Un lucru stiu sigur, gandurile si faptele rele sunt invaluite de energie negativa care daca e gazduita in suflet, se reflecta malitios in atitudinea noastra si ne incarca sufletul de chin, nemultumire, tristete.
Si din moment ce faptele bune si iertarea ne fac sa ne simtim bine sufleteste, atunci e clar ca asta e cea mai buna doctrina de urmat.
Da, asta e concluzia: primiti in voi energia pozitiva ce nu-si poate avea sursa decat in lucrurile pure.
miercuri, 13 iunie 2012
Essay- The title of Pride and Prejudice/ Comparision of marriages
1. Discuss the title of one of Jane Austen's
novels and it's relevance to the text.
"Pride and Prejudice" was first written
in 1797 under the title "First Impressions". It was later revised and
published under the title "Pride and Prejudice"in 1813.
The title is also the main
theme of the novel and emphasises how people judge based on first impressions. We are proned to
believe that we judge people fairly but most of the times, when we get to know
them better we realise how wrong we've been.
The main idea is that pride
and prejudice prevents people from seeing
the truth of a situation and from achieving happiness in life. But more
exactly, the title refers to the main protagonists, Mr.Darcy and Elizabeth, who
both show to possess these traits. There are many arguments about the wrong way
they treat and watch each other in the beginning. For example, Mr. Darcy's
pride makes him to refuse in a tough way Elizabeth's proposal to dance :"
Not if i can avoid it". He also tells Bingley that she is" tolerable
but not handsome enough to tempt me", remark which Elizabeth hears. From
now on, she is going to misinterpret all his actions starting to believe Mr.
Wickham's own story about what has happened between them. She believes Mr.Darcy
to be the "proudest, most disagreeable man" and she will refuse his
proposal saying all her bad opinions about him. When he made the proposal, Darcy still was
proud because he said he realises that her social status is low but he still
would marry her. He should have said from the start that he doesn't care from
which family she comes from and that his love for her is above everything. At
the same time he thinks he has put away his pride saying his feelings for her.
Their discussion soon gets into an argue.
Mr.Darcy realises his
misplaced pride and writes her a letter explaining what has happened in fact
between him and Mr.Wickham, giving also excuses for why he tried to separate
Jane and Mr.Bingley. When she finds the truth, she realises her own blindness
and prejudice against Mr.Darcy.
The relevance of the title
is obvious in the scene where Elizabeth
comments about herself being too prejudiced when it comes to Darcy and Darcy
admits to being too prideful.
The title "Pride and
Prejudice" makes perfect sense if we analyse the behaviour of the main
protagonists.
Jane Austen adopted in her
novel the theme of pride and prejudice,traits that lead us to all sorts of
mistakes We can notice that this kind of behaviour is met very often in
everyday society. This story is also meant to teach us a lesson that we all
know, but few are able to understand from the start : First impressions are
almost always wrong and we should try to get to know the truth before jugding.
2. Identify and compare the different types of
marriages in a Jane Austen novel of your choice.
Jane
Austen uses in "Pride and Prejudice" the Bennet family of Longbourn
to illustrate the good and bad parts behind marriage. Mrs. Bennet is a mother
whose main goal in life is to get her five daughters married. She fells social and financial pressure
because her husband's estate was, after his death, to be inherited by his
nephew, Mr. Collins. So, Mrs.Bennet was trying
to find rich husbands for her daughters. She wanted them to have
financial stability.
In the
time period of this story there was very little social acceptance of women who
were single their whole lives. For the most part, women could not acquire money
on their own without inheriting or marrying into good fortune. Women who could
not find a husband were often referred to as old maids and lived their whole
lives with their parents. It is understandable why Mrs. Bennet did not want
this for any of her daughters. The
The Bennets' marriage was based on respect but
there wasn't the same love from the beginnings. Mr. Bennet had married his wife
because she was beautiful but in time her youth faded and so their atraction
for each other. He prefeared to spend his time alone,in silence.They are
different people but they still love each other.Mrs. Bennet enjoys gossiping
and searching for possible husbands for her daughters. Mr.Bennet is also
interested in that but does not show it like Mrs.Bennet does. We can notice it
when he goes to visit Mr.Bingley and then surprises his wife because she
thought he'll never visit him. He likes making fun of his wife and daughters
but also shows,most of the times in an indirect way,his love for them.
Another marriage presented in the novel is that
between Charlotte Lucas and Mr.Collin. She marries him because she was 26 old
and she couldn't afford to wait for her prince charming anymore. She wanted to
have her own home and get rid of the worry that she will die an old maid.
Elizabeth thinks Mr Collin is ridiculous and wants someone to love her friend
for real. She doesn't like that Charlotte got married for money. She wanted her
friend to be loved and have someone that will match her, but finaly understands
Charlotte's decision to marry him. There wasn't love between Charlotte and
Mr.Collin but she hoped that if love wasn't about to come in time, at least she
would have a family. She needed comprehension and a nice warm home. She
declared that happiness in marriage is a matter of chance.
In contrast, Lydia's marriage to Wickham was
simply for romance and lust. She is a silly teenager that all she thinks of are
officers. She runs away from home with Wickham and finally they get married,
mostly because Wickham needed money to pay his debts. Mr.Darcy is going to give
him the money only to marry Lydia and avoid letting her family to be ashamed of
her actions in front of the society. Another bad part of this marriage is that
Mr.Wickham does not love Lydia, doesn't care of her and thats going to have bad
effects on their happiness.
The marriages of Jane and Elizabeth seem to be
ideal. Jane and Bingley are a very nice couple, they both are beautiful and
love each other.Bingley is handsome, rich, shy but he finally manages to
declare his love to Jane. Love is also between Elizabeth and Darcy. They have
strong feelings for each other and I am sure they shared a very happy life
together.
Jane Austen therefore portrays marriage as a
patriarchal institution where economic, social and intellectual compatibility
as well as love must be present for the relationship to succeed.
miercuri, 30 mai 2012
Un interviu luat de catre extraterestri oamenilor bogati...
TRADUCERE DIN ITALIANA : ALBERTO MORAVIA "POVESTIRI SUPRAREALISTE SI SATIRICE,MILANO,1982"
Straniu pamant Terra. Este locuita de doua rase foarte distincte, fie moral, fie, pana la un anumit punct, fizic : rasa oamenilor numiti "bogati" si rasa oamenilor numiti "saraci".
Semnificatia acestor doua cuvinte, bogati si saraci, e obscura,iar imperfecta noastra cunostinta a limbi acestei tari ne face imposibila intelegerea acestei semnificati.
Dar informatiile noastre vin in mare parte de la cei bogati si mai putin de la saracii abordabili, vorbareti,ospitalieri.
Asadar, bogatii spun ca saracii sunt niste oameni veniti de nu se stie unde, ce s-au stabilit pe pamant in timpuri imemorabile,nu au evoluat, ci si-au mentinut mereu caracterul neplacut.
Saracii, in primul rand, nu iubesc curatenia si frumusetea. Imbracamintea lor este murdara si carpita, casele lor sunt dezolante,mobilierul lor este invechit si urat.Dar dintr-o stanie perversiune a gustului ei par sa prefere zdrentele in locul hainelor noi, casele comune in locul vilelor si palatelor, mobilierul de putina valoare in locul celui de marca.
Cine ar putea sa afirme, intreaba bogatii, ca a mai vazut un sarac bine imbracat locuind intr-o casa frumoasa de lux?
Si nu e de ajuns. Saracii nu iubesc cultura. E foarte dificil de vazut un sarac cu o carte in mana sau intr-un muzeu, ori asezat pentru a asculta un concert. Saracii nu stiu nimic despre arta si confunda usor o reproducere cu un tablou autentic de Raffaelo, o statueta oarecare cu un Prassitele, o opera cu preludiu de Bach. Amuzamentul saracilor, explica bogatii, e cat de dur se poate imagina : partide de popice sau de fotbal, boxul si alte asemenea activitati.
Adevarul e ca saracii prefera sa ignore cultura, afirma cei bogati.
De asemenea: saracii urasc natura. In anotimpul frumos bogatii merg la mare, la munte, la tara. In schimb, saracii nu vor sa iasa din cartierele lor imputite. Variatia anotimpurilor ii lasa indiferenti; nu simt nevoia de a tempera caldura cu frigul sau frigul cu caldura. Cum se poate, intreaba bogatii, sa nu iubesti natura? Si macar daca saracii de la oras ar avea viata de societate. Nicidecum; ei nu cunosc alt loc de intalnire decat asa zisele fabrici. Imagineaza-ti ca aceste fabrici sunt cat se poate de intunecoase : ambient plin de fum,murdar,galagios,fierbinte vara si inghetat iarna.
Alti saraci nici nu locuiesc in oras, ci in singuratea satelor. Unica lor ocupatie e probabil distractia lor: revoltarea cu asprime si greutate a instrumentelor de fier asupra bulgarilor de pamant. Si daca ne gandim, spun bogatii, ca ar fi atatea alte lucruri de facult mult mai interesante si mai placute.
Alti saraci, chiar mai extravaganti, prefera intunericul in locul soarelui si adancimea pamantului in locul cerului. Se afunda in galerii inguste si profunde, iar acolo la intuneric se distreaza extragand pietre si alte materiale.Aceste locuri subterane sunt numite mine. Niciunui bogat nu i-ar trece vreodata prin minte sa coboare intr-o astfel de mina.
Tot ceea ce saracii reprezinta cu termenul de munca, alt cuvant cu semnificatie misterioasa pentru noi, e indescifrabil.
Saracii sunt atat de atasati de munca incat daca fabricile raman inchise sau minele inactive, protesteaza, striga si ameninta cu agitatie si violente. Toate astea sunt de neinteles, spun bogatii : nu ar fi mai usor sa se reuneasca intr-un salon comod, intr-un cerc decent si sa petreaca timpul dialogand sau ascultand muzica buna?
Alta ciudatenie de-a saracilor: nu ii intereseaza sanatatea. Se expun la vremea rea cu dezinvoltura, nu cumpara medicamente, merg foarte rar la spital, se ingrijesc rapid fara a mai avea rabdare sa se intoarca la munca in fabrici,in mine sau pe camp, din zori si pana in seara, in fiecare anotimp, sub soare sau in frig. Si daca ne gandim, spun bogatii, ca ar fi atatea alte lucruri mult mai inteligente si mai amuzante de facut in lumea asta.
Sa nu mai vorbim despre bucataria saracilor. Pentru ei nu exista delicii culinare, dulciuri excelente, vinuri vechi. Ei prefera de departe alimente aspre, fasole, ceapa,gulii,cartofi, usturoi, painea seaca.
In acele rare ocazii in care se adapteaza sa manance carne sau peste, fiti siguri ca vor alege pestele de cea mai slaba calitate si carnea cea mai putin dura. Vinul nu le place daca nu e diluat sau acru. Nu le plac fructele proaspete, de aceea e imposibil sa le aprecieze cu bucurie la masa.
Ce sa mai spunem de tutunul saracilor? Refuza, prostii, produsele de calitate si mirosurile placute de marca si fumeaza anumite gunoaie negre, acre ce ii fac sa tuseasca si nu le dau nici-o placere.
E de neinteles, dar acesta e adevarul. Nu am termina de vorbit despre saraci si despre atasamentul lor la obiceiuri nocive, vulgare, ciudate. In schimb, e interesant de examinat motivele unui asemenea comportament anormal. Bogatii sustin ca studii aprofundate asupra rasei celor saraci au fost facute in toate timpurile. Studiosii se divid in aproximativ doua categori: cei care atribuie comportamentul saracilor unei perversitati , sa spunem asa, voluntare, si cred ca pot fi corectati si schimbati; si cei care afirma ca saracii nu au remediu pentru ca acel caracter al lor este innascut.
Ca de obicei in calatoriile noastre am vrut sa ascultam ce are de spus si cealalta tabara, asa ca i-am intervievat si pe saraci. Nu a fost usor, avand in vedere ignoranta lor pentru oricare alta limba inafara de cea a tarii lor. Dar, in cele din urma, am reusit sa obtinem acest raspuns extraordinar: motivul diferentei dintre ei si bogati e unul singur: e acela ca bogatii au in posesie un lucru numit "bani", care, in schimb, le lipseste saracilor.
TRADUCERE DIN ITALIANA : ALBERTO MORAVIA "POVESTIRI SUPRAREALISTE SI SATIRICE,MILANO,1982"
luni, 21 mai 2012
A venit toamna...
Ce ciudat. Ieri era totul verde si frumos. Cerul era senin, limpede, iar azi e plin de pasari calatoare care fug haotic parca vrand sa lase cat mai repede in urma amintirile cu noi.
Furtuna de afara se oglindeste perfect in starea noastra sufleteasca. Frunzele ieri verzi, sunt astazi uscate prematur si cad din copaci ca niste lacrimi purtatoare a regretului ca nimic nu va mai fi la fel. Ce nasol.
Sunt asa complicate lucrurile intre noi sau poate sunt simple, iar eu cu scepticismul si nerabdarea mea amplific totul.
Sunt asa complicate lucrurile intre noi sau poate sunt simple, iar eu cu scepticismul si nerabdarea mea amplific totul.
Ce ciudat cum dupa asa o vara lunga si frumoasa, a venit toamna in inimile noastre. Am speranta insa ca la un moment dat cineva o sa imi arate din nou calea catre soare.
vineri, 27 aprilie 2012
Adio 2011
2011 iti multumesc pentru toate sentimentele frumoase de care am avut parte anul asta!
Doamne, Tie Iti multumesc ca sunt om, ca rationez, ca plang, ca rad,ca ma framant si simt!
A fost un an frumos cu experiente din care am avut multe de invatat si care au contribuit major la formarea mea ca om. Am invatat ce-mi doresc, dar mai ales stiu clar ce nu-mi doresc, stiu clar ca pot mai mult si ca viitorul meu,de fapt, nu e deloc asa cum mi-l imaginez si tocmai asta ma face nerabdatoare sa imi traiesc viata si sa constientizez fiecare clipa.
Bun venit 2012!
Doamne, Tie Iti multumesc ca sunt om, ca rationez, ca plang, ca rad,ca ma framant si simt!
A fost un an frumos cu experiente din care am avut multe de invatat si care au contribuit major la formarea mea ca om. Am invatat ce-mi doresc, dar mai ales stiu clar ce nu-mi doresc, stiu clar ca pot mai mult si ca viitorul meu,de fapt, nu e deloc asa cum mi-l imaginez si tocmai asta ma face nerabdatoare sa imi traiesc viata si sa constientizez fiecare clipa.
Bun venit 2012!
joi, 19 aprilie 2012
Poezie. Copacii aia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)