Zilele trecute..

             Zilele trecute in timp ce ma intorceam de la summer job-ul meu am avut o experienta cel putin interesanta. Eram cam obosita, mi-era foame, vroiam cat mai repede acasa, dar totusi ma opresc din mers si ma holbez in fata Casei de Cultura unde un tip o dadea cu hip hop de zor, cu atata pasiune de parca ar fi fost pe o scena cu mii de fani extaziati in jurul lui. De fapt, erau doar cativa pensionari si parinti cu copiii la plimbare care se odihneau pe banci si implicit, se uitau la spectacolul din fata lor. Si zic” Cine mai e si vedeta asta locala de se agita aici asa increzator?” Fac eu stanga imprejur, ma sprijin asa smecheraste de o bucata de beton si sfidez cu privirea "talentul" din fata mea. Baiatul le avea asa oleaca, el stie ce spunea acolo, dar atitudine avea. In schimb, in spatele lui doua mimoze m-au facut sa-mi pun palma peste cap la propriu. Pur si simplu rageau. Ei, si atunci, nici n-apuc sa-mi ascund strambatura chipului ca se apropie de mine o tipa zambitoare cu un pliant in mana. Si-mi zice” Crezi in Dumnezeu?” Si-i zic” Daca esti Martorul lui Iehova, poti sa faci pasi”. Si zice ca nu, ca e nuj ce “rahat” (turcesc) de organizatie crestina. Si zic” Nu ma intereseaza, dar ia spune-mi despre ce este vorba”. Nu prea ma interesa continutul descrierii, ci vroiam sa vad cat de bine isi zice “poezia”, asta pentru ca in aceeasi zi, o fata mi s-a balbait de cateva ori in timp ce imi prezenta niste cosmetice pentru plaja. Mna..Cred ca aveam un moment in care vroiam sa ma hranesc din oameni emotivi. Cand am vazut ca este increzatoare si relaxata, am inceput s-o sfidez si pe ea, dar cu intrebari provocatoare la adresa organizatiei pe care o reprezenta. Si nu stiu cum se face, dar un lucru chiar mi-a placut din ce a zis; poate latura mea materialista s-a simtit mai degraba incantata de cele auzite. Si anume, “cere-I lui Dumnezeu tot ce-ti doresti, fa-ti un wishlist si sa nu iti fie rusine sa ii ceri lucruri marete! Cere-i-le cu tupeu, crede in ele si roaga-te sa ti le dea. El vrea sa ne bucure ca pe niste copii”, ca asa i s-a intamplat ei, sa ceara si sa primeasca. Zic” Da, suna bine. Dar poate esti un caz special, poate n-ai cerut marea cu sarea, poate nu toti au bafta asta, plus ca uneori daca dorintele nu ni se indeplinesc la timp, facem mofturi si ne suparam. Nu prea avem noi rabdare sa asteptam sa ne pice din cer, asa ca trecem singuri la fapte.” Si totusi mi-a placut sa aud vorba aia, mi-a dat asa, ceva de care sa ma agat atunci cand nu mai am sperante. Si din vorba in vorba o dam in discutii filozofice, pentru ca nu imi place sa ma complic in discutii despre religie; mi-e de ajuns sa cred in ceva divin si atat, iar tipa a fost flexibila si s-a adaptat cu brio caracterului meu iscoditor(cel putin la ora aia). Si nu stiu cum se face, dar am vorbit o ora si jumatate cu ea. As fi putut fi acasa ca in orice alta zi dupa o tura de munca, dar eu mi-am schimbat brusc traiectoria si m-am trezit andrenata in discutii spirituale, chiar si personale, cu o necunoscuta. O necunoscuta care totusi m-a scutit de aberatii religioase si s-a transformat intr-o tanara proaspat casatorita care e fericita ca asteapta un copil. O fata cu surprinzator de multe lucruri in comun cu mine. Parca am profitat de prezenta ei si de constientizarea faptului ca n-am s-o mai vad, ca sa imi descarc sufletul de secrete si sa le dezbat fara rusinea ca voi fi judecata. A fost mereu zambitoare si mi-a oferit fara sa stie argumentele pe care le stiam deja inlauntrul meu si pe care aveam totusi nevoie sa le aud. Ne-am regasit in aceleasi pacate si am fi putut sa ne judecam reciproc, sa ne contrazicem, sa radem una de cealalta. In naivitatea mea, chiar mi-a placut latura ei umana. Pentru ca asta sunt si eu, umana, cu toate slabiciunile de rigoare.

Si discutand noi asa, aflu ca grupul acela de cantaciosi erau de fapt membri ai organizatiei lor, iar hip hop-ul ala ragusit exprima printr-o latura moderna, zic ei, idei din Biblie. A urmat o sceneta, tot cu acelasi scop, de a indemna oamenii la schimbare in bine si bla bla ..nothing new. Eu sunt constienta de intentiile lor bune, dar pana mea, mereu imi vine in minte Pariul lui Pascal. Ce sa fac? Mai bine imi tin conceptiile astea pentru mine, ca si asa, cu ele sau fara ele, viata mea pamanteana nu se schimba cu mare lucru.

Anyway, e prea sensibil subiectul ca sa il dezbat sau sa incerc sa multumesc diversitatea contra opiniilor.

Ideea e ca imi place sa vad un semn in lucrurile care ma fac sa plec zambind acasa, care ma fac sa simt ceva revelatoriu.

 Inainte sa plec am propus o imbratisare de grup, pentru ca mai era prezenta inca o fiinta, putin mai tacuta, dar pe care se citea neincrederea si tristetea. Avea nevoie si fiinta aia de o imbratisare, chiar daca habar n-am cum o cheama.

.....2be continued