Caracterizare Stefan Tipatescu

Ca dramaturg, I.L.Caragiale nu se remarca numai prin arta compozitiei, a dezvoltarii conflictelor, ci prin talentul exceptional de a-si construi personajele.

Personajele sunt tipuri umane, dezvoltate pe o singura trasatura. Astfel exista trasaturi comune si trasaturi individuale, care se contopesc in realizarea personajului.

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, este tipul junelui prim, al amorezului. Arogant, el traieste sentimentul abandonarii unei cariere stralucite in favoarea partidului. El nu este lipsit de inteligenta, este instruit, folosindu-si inteligenta pentru atingerea scopurilor. Nestapanit, impulsiv, devine chiar violent uneori, asa cum se intampla in una dintre confruntarile cu Nae Catavencu. Aceste insusiri sunt evidentiate direct de Zaharia Trahanace, care spune, vorbind despre prefect, ca este “bun baiat, cu carte, dar iute”. Asa se exprima faptul ca modul sau de exprimare nu se compara cu al altor personaje, Tipatescu folosind limbajul corect al unui om instruit.

El este unul dintre stalpii puterii locale si de aceea incalca legea si accepta compromisurile. Administreaza judetul ca pe propria mosie, ii ordona lui Pristanda sa-l aresteze fara motiv pe Catavencu, caruia ii ofera apoi, in schimbul scrisorii, functii si chiar mostia”zavoiul”, cenzureaza corespondenta si opreste depesele care nu-I convin. Aceasta postura a sa de a dispune de tot dupa bunul plac de magistral caracterizata de Pristanta” mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica coana Joitica”, opinie care pune in evidenta de fapt imoralitatea personajului.

Tipatescu stie sa-l faca pe Pristanda sa-I indeplineasca ordinele; el ii accepta micile “afaceri”, cum este cea cu steagurile:”decat tu nu esti baiat prost, o mai carpeste de ici, de colo, daca nu curge pica..las ca stim noi!”

Eroul lui Caragiale oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si sentimentele fata de Zoe si, dovedint luciditate, la insistentele acesteia, accepta candidatura lui Catavencu.

Defapt, el stapaneste o adevarata arta a disimularii. Desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile, acestea sunt general umane, personajul fiind astfel privit cu oarecare ingaduinta, nepotrivit pentru a fi inclus in tagma politicienilor demagogi si inculti.

Zaharia Trahanace, nenea Zaharia, este tipul incornoratului, dar al al ticaitului(dupa trasatura dominanta). El este incornoratul simpatic, deoarece refuza sa creada-din congingere sau din”enter” si diplomatie-in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei.

Dupa cum precizeaza autorul,Trahanache este”Prezidentul Comitetului permanent, Comitetul electoral, comitetul scolar, comitetul agricol si al altor cometete si comitii”, el fiind unul dintre stalpii locali ai partidului aflat la putere, alaturi de Farfuridi si Branzovenescu, asa cum el insusi pretinde.

Trasatura dominanta este ticaiala(incetineala), ilustrata atat de remarcabila formulta rostita in rarele momente de enervare”aveti putintica rabdare!”, cat si de numele Trahanace, provenit de la “trahana”-o coca moale-, si Zaharia, care ne duce cu gandul la Zahariseala.

“Venerabilul” este calm, linistit, imperturbabil, cu o gandire plata si cu un temperament formal, dar, in acelasi timp, dispune de o viclenie rudimentara si periculoasa, pentru ca stie sa disimuleze si sa manevreze cu abilitate intrigile politice. Astfel, cand el si ai sai sunt santajati, nu se agita, ci raspunde cu un contrasantaj, descoperind o polita falsificata de Catavencu.

Cu aceiasi abilitate politica, eroul ii combate pe Farfuridi si pe Branzovenescu, care il banuiesc pe prefect de tradare si care ajung apoi sa spuna despre Trahanace:”e tare..tare de tot..solid barbat!”. Recunoaste imoralitate si coruptia la nivelul societatii”o societate fara moral si fara printip”, dar practica intelepciunea si frauda, falsificand listele de alegatori si promitandu-I lui Dandanache unanimitate in alegeri.

O scrisoare pierduta-eseu

Opera literara”O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri in care sunt satirizate aspecte ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din farsa electrorala din anul 1883.

Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu un final fericit. Ca specie a genului dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind lista cu “persoanele” de la inceputul piesei si didascaliile, singurele interventii directe ale autorului in piesa.

Titlul”O scrisoare pierduta” are in vedere pretextul in jurul caruia se dezvolta intamplarile si conflictele pe scena-pierderea de catre Zoe Trahanace a unei scrisori de amor, care ii fusese trimisa de catre Stefan Tipatescu, prefectul judetului.

Tema comediei o constituie prezentarea vietii social-politice dintrun oras de provincie in preajma alegerilor pentru Camera, in lupta pentru lupa electorala antrenandu-se atat fortele puterii, cat si cele ale opozitie.

Textul este structurat in patru acte alcatuite din scene, fiind construit sub forma schimbului de replici intre personaje.

Intriga o constituie pierderea unei scrisori intime compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea acesteia de catre adversarul politic care o foloseste ca arma de santaj.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere a doua forte opuse: reprezentantii partidului aflat la putere(Prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanace si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului” Racnetul Carpatilor”.

Conflictul are la baza contrastul dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele, intre aparenta si esenta.

Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfurifi-Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului.

Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar(Zoe), iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache, este ales deputat.

Este utilizata tehnica amplificarii treptate a conflictului.I.L.Caragiale reuseste sa realizeze comicul prin diverse mijloace, cu o arta inca neintrecuta.

Exista mai intai un comic de situatie, obtinut prin pierderea si gasirea succesiva a scrisorii de amor, prin situatia finala, cand cele doua forte politice se impaca si farsa electorala ce se termina cu un compromis pe care toata lumea il accepta cu dezinvoltura etc.

In al doilea rand, exista un comic de moravuri ce vizeaza viata de familie(triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu) si viata politica(santajul,falsificarea listelor electorale,satisfacerea intereselor personale).

In al treilea rand, exista un comic de caracter ce reliefeaza defectele general umane pe care Caragiale le sanctioneaza prin ras, demagogia lui Catavencu, prostia lui Farfuridi, servilismul lui Pristanda, senilitatea lui Dandanache.

Prin comicul de limbaj se realizeaza caracterizarea indirecta si se evidentiaza incultura personajelor prin pronuntarea gresita a unor cuvinte”hampar,famelie,enteres,fevruarie etc”

Comicul de nume este o forma prin care autorul sugereaza dominanta de caracter, astfel numele Trahanache provine de la cuvantul” trahana”, o coca moale, ceea ce sugereaza ca personajul este modelat de “enteres”. Numele Dandanache vine de la “dandana”-boacana, gafa-;numele Farfuridi si Branzovenescu au rezonante culinare sugerand prostia.

Caragiale a creat personaje vii, reprezentative pentru societatea timpului sau, fiecare cu trasaturile sale specifice, modul sau de a fi, de a gandi, de a se exprima.

Stefan Tipatescu, prefectul judetului, este tipul junelui prim, al amorezului.Oscileaza intre dorinta de ascensiune politica si sentimentele fata de Zoe.Orgolios, nestapanit, impulsiv, incalca legea,dar desi autorul ii reliefeaza defectele si viciile, nu este inclus in tagma politicienilor demagogi si inculti.

Zoe Trahanache, sotia venerabilului domn Zaharia Trahanache, unicul personaj feminin al piesei, reprezinta tipul adulterinei, femeia voluntara si autoritara, figura feminina cea mai distinsa din dramaturgia lui Caragiale.

Prin toate aceste trasaturi si anume surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate ce starnesc rasul, opera literara “O scrisoare pierduta” este o comedie.