Caracterizare Ion

Ion este personajul principal al romanului cu acelasi nume, un personaj complex, cu insusiri contradictorii: viclenie si naivitate, gingasie si brutalitate, insistenta si cinism. Initial dotat cu o serie de calitati, in goana sa patimasa dupa avere, se dezumanizeaza treptat, iar moartea lui este expresia intentiei moralizatoare a scriitorului ardelean.

Este personaj realist, tipic pentru o categorie sociala: taranul sarac care doreste pamant:”toti flacaii din sat sunt varietati de Ion. Personajul realist este determinat social si are o psihologie complexa, urmarita in evolutie. Prin destinul sau tragic, Ion depaseste caracterul reprezentativ si se individualizeaza.

Exponent al taranimii prin dragostea pentru pamant, el este o individualitate prin modul in care il obtine. Singurala in satul Pripas nu este casatoria sarantocului cu o fata cu zestre, pentru ca Vasile Baciu si Ion Pop al Glanetasului dobandisera averea in acelasi fel, ci comportamentul sau o face pe Ana de rusinea satului inainte de nunta, iar apoi umbla dupa nevasta lui George.

Diversele receptari critice, contradictorii uneori, reflecta complexitatea personajului.

Fiind un personaj urmarit in evolutie, calitatile initiale alimenteaza paradoxal dezumanizarea lui Ion. Daca, “omanul realist este istoria unui esec”,destinul sau reflecta esecul in planul valorilor umane, iar moartea sa este dictata de un destin implacabil.

La inceputul romanului, I se constituie un portret favorabil. Desi sarac, este iute si harnic ca ma-sa, iubeste munca “Munca ii era draga oricat ar fi fost de aspra, ca o ravna ispititoare”si pamantul “pamantul ii era drag ca ochii din cap”. Este infratit cu pamantul prin munca. De aceea lipsa pamantului apare ca o nedreptate, iar dorinta patimasa de a-l avea este motivata:”toata istetimea lui nu plateste o ceapa degerata daca n-are si el pamant mult, mult.

Istet, silitor si cuminte, trezise simpatia invatatorului, care il considera capabil de a-si schimba conditia:”cand a umblat la scoala din sat a fost cel mai iubit elev al invatatorului Herdelea, care mereu i-a batut capul Glanetasului sa dea pe Ion la scoala cea mare din Armadia, sa-l faca domn. Baiatul renunta insa la scoala pentru ca pamantul ii este mai drag decat cartea.

Pentru ca il stiu impulsiv si violent este respectat de flacaii din sat si temut de tiganii care canta la comanda lui si il insotesc la carciuma dupa hora, desi George este cel care le plateste.

Lacomia de pamant si dorinta de razbunare se manifesta cand intra cu plugul pe locul lui Simion Lungu pentru ca acesta fusese inainte al Glanetasilor”Inima ii tremura de bucurie ca si-a marit averea”.Faptul ca taranul il cheama la judecata si ca numai jalba scrisa de dascalul Herdelea il scapa de inchisoare,nu-l sperie.

De la Simion Lungu luase cateva brazde de pamant, dar el isi doreste mai mult. De aceea vede in casatoria cu Ana,solutia. Este viclean cu Ana si o seduce, apoi se instraineaza, iar casatoria o stabileste cu Baciu cand fata ajunsese deja de rasul satului. Este naib, crezand ca nunta ii aduce si pamantul, fara a face foaie de zestre. Este randul lui Vasile Baciu sa se arate viclean. Dupa nunta incepe cosmarul Anei., batuta si alungata de cei dor barbati. Prin interventia preotului Belciug, Vasile ii da toate pamanturile lui Ion, la notar.

Toata incordarea lui de pana acum, ambitia si hotararea de a obtine pamantul se domolesc. Brutalitatea fata de Ana este inlocuita de indiferenta. Sinuciderea ei nu-I trezeste niciun licar de constiinta si nici moartea copilului. Viata lor nu reprezinta decat o garantie a proprietatii asupra pamanturilor lui Vasile Baciu.

Instinctul de posesie asupra pamantului fiind satisfacut, lacomia lui raspunde altei nevoi launtrice:patima pentru Florica. Asa cum razvnise la averea altuia, acum ravneste la nevasta lui George. Are revelatia adevaratei ferici: iubirea pe care o vrea cu orice pret. Viclenia ii dicteaza modul de apropiere de Florica:”falsa prietenie cu George, in a carui casa poate veni oricand ca prieten.In final, George il va ucide cu lovituri de sapa pe Ion, venit noaptea in curtea lui dupa Florica. Dominat de instincte, in afara oricarei morale, incalcand succesiv toate normele satului, aflat sub semnul fatalitatii, Ion este o victima a lacomiei si a orgoliului sau.

Este caracterizat direct de catre narator, de alte personaje,se autocaracterizeaza si indirect(prin fapte, limbaj, comportament, relatii cu alte personaje, gesturi, vestimentatie).

Ion, Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este considerat creatorul romanului romanesc modern, intrucat “Ion” este privit ca “cea mai puternica creatie obiectiva a literaturii romane” de pana atunci (Eugen Lovinescu), iar “Padurea spanzuratilor” este primul roman de analiza psihologica din proza romaneasca.

Romanul “Ion” se incadreaza in categoria romanului realist, obiectiv, social, cu tematica rurala.

Avand ca trasaturi amploarea actiunii, desfasurata pe mai multe planuri, conflictul complex, prezenta unor personaje numeroase si realizarea unei imagini ample asupra vietii, opera literara” Ion” este un roman. Se observa obiectivitatea naratorului, naratiune la persoana a IIIa, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea.

Tema romanului este lupta taranului ardelean pentru avere, intro societate in care clase sociale sunt clar delimitate si care este stapanita de mentalitatea intinderilor de pamant. O a doua tema de care se poate vorbi este lupta intelectualitatii ardelene pentru libertare si emancipare nationala.

Din punct de vedere compozitional, romanul are doua parti nume sugestiv: “Glasul pamantului” si “ Glasul iubirii”, prima cu sase capitole, a doua cu sapte.

Incipitul romanului prezinta drumul pana la Pripas si se continua cu secventa horei care are loc pe “ulita din dos, la Todosia, vaduva lui Marin Oprea”, unde se aduna tot satul: tineri(baieti si fete), varstanici, oameni saraci si bogati, tarani simpli si intelectuali. Este momentul in care cititorul face cunostinta cu majoritatea personajelor si cu relatiile statornice dintre ele, conflictuale sau nonconflictuale.

Inca din acest prim capitol, intitulat semnificativ” Inceputul”, cititorul sesiseaza cele doua planuri narative si conflictele actiunii.

Exista un prim plan epic, care contine tablouri din viata taranilor, in centrul intamplarilor aflandu-se Ion al Glanetasului, iar al doilea prezinta preocuparile intelectualitatii rurale-atentia indreptandu-se de data aceasta catre familia invatatorului Herdelea.

Aceste doua planuri se deruleaza paralel, dar ele se si intersecteaza, intrucat constituie, de fapt, imagini ale aceleasi lumi, o lume complexa, prezentata monografic.

Inca de la inceput este prezentat conflictul dintre Ion, personajul principal, si Vasile Buciu, tatal Anei, fata cu care Ion vrea sa se casatoreasca, atras mai mult de averea acesteia decat indemnat de “glasul inimii”. Tot aici, la hora, se afla si preotul Belciug si o parte a familiei Herdelea, protagonistii altui conflict evident, prin adoptarea unor atitudini diferite fata de Vasile Baciu.

Ion, taran harnic, dar sarac, o iubeste pe Florica, insa ii face curte Anei pentru ca este bogata. Aceasta fusese promisa de Vasile baciu, tatal ei, lui George Bulbuc, feciorul unui alt bogatan al satului. Rivalitatea dintre cei doi flacai este accentuata de tatal Anei care, beat fiind, se cearta cu Ion si il numeste sarantoc. Atitudinea lui Vasile Baciu il loveste pe acesta in mandrie si , de aceea, Ion isi face un plan minutios de a scapa de saracie.Obsedat de pamant, in care vede si o cale de a-si recapata demnitatea terfelita, el o necinsteste pe Ana, lasand-o insarcinata si obligandu-l pe Vasile Baciue sa i-o dea de nevasta si sa-l accepte, implicit si pe el ca ginere.

Pentru a intra in posesia intregii averi, Ion face presiuni asupra Anei, il cheama in judecata pe proaspatul socru si spera la mai mult cand I se naste feciorul, care inseamna pentru el o garantie a obtinerii intregii averi. Tratata cu brutalitate de sot si de catre tata Ana, disperata, se spanzura si, la scurt timp, ii moare copilul, ceea ce il face pe Ion sa creada ca isi poate pierde averea dobandita de la Vasile Baciu.

Florica, fata saraca, dar frumoasa se casatoreste cu George, insa Ion incearca sa se apropie din nou de ea, dorind-o cu patima, dar can d e aproape sa-si indeplineasca visul, este surpins de George, sotul Floricai, care il ucide.

Celalalt plan narativ este mai putin dramatic, deruland scene din viata de familie a intelectualitatii rurale si din targul ardelean care surprind atat relatia ei cu stapanirea ungara, cat si traiul cotidian.

Familia invatatorului Zaharia Herdelea cunoaste numeroase dificultati materiale si de aceea se bucura cand reuseste s-o marite pe cea mai mare dintre fete, Laura, cu teologul George Pintea, pentru ca acesta nu pretinde zestre.

Rivalitatea dintre preot si invatator pentru autoritate in sat este defavorabila celui din urma. El are familie, sotie, un baiat, poet visator. In plus, casa si-o zidise pe lotul bisericii, cu invoirea preotului. Cum relatiile dintre ei se degradeaza, pornind de la atitudinea lor pentru faptele lui Ion, invatatorul se simte amenintat.

Marturisirea lui Ion ca invatatorul i-a scris jalba determina conflictul celui din urma cu autoritatile austro-ungare si problemele sale de constiinta nationala. Accepta initial compromisul votandu-l pe candidatul maghiar la alegeri.

Preotul Belciug este un caracter tare, ramas vaduv inca din primul an, se dedica total comunitatii. Visul sau de a construi o biserica noua in sat este urmarit cu tenacitate, iar romanul se incheie cu sarbatorirea prilegiuita de sfintirea bisericii.

Dincolo de destinele individuale, romanul prezinta aspecte monografice ale satului romanesc traditional: traditii legate de marile momente din viata omului(nunta, botez, inmormantare), obiceiuri de Craciun, relatii de familie, hora, jocul popular, portul, gura satului, carciuma, institutiile, autoritatile.

Comunitatea se conduce dupa legile statului austro-ungar, dar si dupa legi nescrise. Casatoriile se fac in functie de avere si cu acordul parintilor, iar fetele trebuie sa-si apere virtututea. Incalcarea acestor norme are urmari tragice, cum este cazul Anei, alungata si dispretuita de toti.

Caracterul epopeic si de fresca alr omanului, este dat si de numarul mare de personaje.

Ion este personajul principal al romanului, un personaj monumental, realizat prin tehnica basoreliefului.

Finalul romanului, cuprins in capitolul “Sfarsitul”(simetric si totodata in raport de antonimie cu primul, intitulat” Inceputul”) surprinde din nou intreaga colectivitate-tarani si intelectuali-adunata de data aceasta la sfintirea noii biserici. Tot in mod simetric, naratiunea se incheie cu aceiasi imagine a drumului catre Pripas: la inceput, drumul” face legatura dintre lumea reala si lumea fictiunii,urmarindu-l, intram si iesim ca printro poarta din roman.”

Ion de Liviu Rebreanu e un roman de tip obiectiv deoarece are ca trasaturi: specificul relatiilor narator-personaj, obiectivitatea, naratiunea la persoana a IIIa, atitudinea detasata in descriere, veridicitatea.

Ce vrei mai simplu de-atat??? :D