Realitatea e subiectiva

Uneori si adevarul e subiectiv..

Fiecare crede ca “lumea” lui e cea mai great si cea mai right. Dar lumea asa cum o privim noi este, ghici ce? Perceputa in mod subiectiv. Asa ca, prietene, nu te amesteca in lumea altora si nu fi tu “martoru lu Iehova” sa-i convertesti pe altii la “lumea” ta. Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti. Nu-ti bate capul. Daca stilul altora nu coincide cu al tau, daca aspiratiile lor sunt altele, visele si pasiunile la fel, daca tu vrei ceva, iar el altceva, nu-i face omului peri albi, lasa-l in lumea lui, daca aia ii aduce bucurie. Ca pana la urma nu traim doar pentru altii, nu traim sa-i facem fericitii pe ei. Asta e doar o vrajeala pe care o bagam la “inceput de drum”, ne dam putin silinta sa iasa bine, dupaia schimbam oamenii din jur, ii facem cum vrei noi si apoi le spunem “ Stii, nu mai esti ca la inceput”, “No shit??”. Si asa apar problemele. Cred ca totusi la un moment dat realitatile noastre corespund, si e misto sentimentul cand vezi ca cineva gandeste ca tine. Ei bine, nu esti singur in lumea ta! Lasa-i pe altii, pastreaza-le amintirea, dorestele binele si continuati drumul. Suntem prin natura egoisti, deci traim sa ne implinim idealurile.

Lasa frustrarea, nu ai puterea sa schimbi nimic, cel putin nu de unul singur, si chiar daca speri ca ai reusit, de fapt, fraierul ala pe care crezi ca l-ai invins e multumit in lumea lui, iar tu ai falsa impresie ca ai castigat. Nu poti sa intri in ratiunea lor. Nu poti sa ii faci sa vada viata prin ochii tai oricat ai incerca. Fii nepasator!!! Crede-ma!! Dauneaza cel mai putin!

Be positive, smile si continua sa mergi chiar si singur spre destinatia aia necunoscuta de care ti-e atat de teama. Daca n-ai sa mori pe drum, ii numai bine. Keep on walking, life is great!!!